Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Hecuba

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Teatrul antic în piaţa prezentului - Hecuba


Adrian Ţion

iulie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Un reviriment uşor sesizabil în activitatea de ansamblu înregistrează Teatrul Naţional din Cluj acum, la sfârşitul stagiunii. Parcă din dorinţa de a recupera un hiat managerial prea extins, luna iunie 2009 a devenit culoarul de îngrămădit premiere, dintre care unele remarcabile. Voi aminti numai Hecuba în regia lui Cristian Nedea, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal în regia Monei Chirilă şi multaşteptata Cântăreaţă cheală în regia lui Tompa Gábor.

Hecuba de Euripide (în traducerea lui Alexandru Pop) deschide seria inclusă în programul Mari actori ai scenei clujene, având-o în fruntea distribuţiei pe marea doamnă a scenei clujene, Melania Ursu. Pentru originalitatea şi grandoarea în care a fost conceput, spectacolul lui Cristian Nedea a primit dintru început atributul de "eveniment", fiind receptat ca atare în viaţa culturală a cetăţii. Publicul clujean a fost invitat să redescopere solemnitatea teatrului antic într-o montare inedită, grandioasă. Nu pe scena teatrului, ci în aer liber, în Piaţa Cipariu, pe platforma de deasupra Capelei Sf. Iosif a Catedralei greco-catolice în construcţie. Un spaţiu larg, circular, închipuind o scenă multifuncţională dintr-un proiectat teatru al viitorului, oferă un cadru generos pentru a aduce în prezent valenţele tradiţionale ale teatrului hieratic. Cadru evocator bivalent sugerând un ţărm din Tracia cu tabăra aheilor, concomitent cu zidurile fantomatice, învăluite în ceaţă ale cetăţii Troia, cucerită de ahei. Programat iniţial pe dealul Cetăţuii, spectacolul a coborât benefic în Piaţa Cipariu, chiar dacă la premieră, torţele aprinse pe ziduri au alertat, prin intermediul unui locatar speriat din vecini, pompierii.

Problematica tragediei se compune dintr-o succesiune de crime şi răzbunări, începută cu uciderea lui Polydorus, fiul Hecubei, fosta regină a Troiei târâtă în robie, fiu omorât de către lacomul rege al Traciei, Polymnestor, şi sfârşeşte prin răzbunarea Hecubei. Înfăşurat în austeritatea unui limbaj adecvat canonului clasic, magistral întreţinut şi redat pe durata reprezentaţiei, spectacolul înaintează lent, grav, maiestuos spre dezvăluirea nucleului dramatic al subiectului tratat de Euripide. Momentele zguduitoare ale acţiunii sunt augmentate prin emoţionante intervenţii muzicale, mai ales cu instrumente de percuţie, aparţinând lui Şerban Ursachi. O contribuţie la această ilustraţie muzicală şi-au adus şi actorii cărora li s-au repartizat sarcini adiacente, în ton cu mersul intrigii sângeroase a textului.

Personajele sunt cuprinse într-un halou sintetic, întreţesut cu grijă în jurul destinului lor tragic, marcă a subtilităţii actorilor de a le restitui identitatea caracterologică. Nimbul trăirilor Hecubei se constituie din suma disperărilor cu care îşi deplânge soarta nemiloasă. Melania Ursu alternează tonalitatea gravă a lamentaţiilor sfâşietoare cu tirada tunătoare a blestemelor nuanţând exemplar dimensiunea tragică a eroinei, transmiţând emoţionant fiorul durerii supreme şi al milei. Ramona Dumitrean în Polyxena, fiica cea mică a Hecubei, sacrificată ca şi Ifigenia, se integrează jocului colectiv măsurat în lentoare studiată ce urmăreşte dezvăluirea treptată a uneltirilor care i se pregătesc. Prin amplitudinea vocii şi siguranţa inflexiunilor obţinute, Emanuel Petran se apropie convingător de importanţa eroului troian Agamemnon. Ca şi Dan Chiorean în Odiseu de altfel, ce-i subliniază aici, după cerinţa scenariului, mai mult intransigenţa, fermitatea hotărârilor şi mai puţin viclenia-i legendară. O stafie ce-şi lasă amprenta fulgurantă de-a lungul întregului spectacol este trupul gol, contorsionat macabru al lui Cristian Grosu întruchipând pe scenă Umbra lui Polydoros, fiul Hecubei. Cocoţat pe ziduri, printre torţe, Cătălin Codreanu creează o ambiguă stafie a lui Ahile ce împrumută caracteristicile plus armura şi casca sinistrului Darth Vader din Star Wars. Rezoluţii total opuse stilului declamativ aduce Ovidiu Crişan în rolul lui Polymnestor, regele tracilor, alipind dezinvoltura jocului său inteligent unităţii rezultate din suma părţilor componente omogenizate în tratarea ceremonioasă, dar nu emfatică a textului clasic.

O fisură ce ar putea fi remediată în spectacolele următoare: adăugarea unor figuranţi în chip de străjeri ori războinici ahei. Aceştia ar aduce mai multă culoare pe fondul întunecat, în spaţiile rămase goale de pe orizontalele mizanscenei.

Un spectacol de acest calibru nu poate decât să atragă în viitor, să ceară cu insistenţă altul de o asemenea valoare din seria anunţată, promisă Mari actori ai scenei clujene. Îl aşteptăm cu interes în stagiunea viitoare pentru a stabili direcţia unei continuităţi.


Teatru Naţional "Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Hecuba de Euripide
Regia: Cristian Nedea
Scenografia: Arhidiade Mureşan
Muzica: Şerban Ursachi
Distribuţia: Melania Ursu, Ramona Dumitrean, Romina Merei, Emanuel Petran, Maria Muntean, Vasilica Stamatin, Dan Chiorean, Bogdan Rădulescu, Cristian Grosu, Ovidiu Crişan, Cătălin Codreanu, Ruslan Bârlea.



 Toate articolele despre Hecuba


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Adrian Ţion


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer