Înainte să citesc vreun cuvânt scris de Jonathan Safran Foer, l-am văzut citind. Eram la un festival de carte în aer liber în Washington, în septembrie 2005. Foer, unul dintre invitaţii de marcă, părea slab în polo-ul lui roz pal. N-a spus prea multe despre el - venise să citească din noul lui roman, Extremely Loud and Incredibly Close (Extrem de tare şi incredibil de aproape, Humanitas, 2007).
A mitraliat publicul cu un fragment, a răspuns la câteva întrebări, şi apoi a plecat, lăsând o masă de oameni suspinând sincer după serenada sensibilă oferită de copilul-minune al literaturii americane. Din acea zi, Foer a devenit o obsesie. Ţii minte ziua în care ai realizat că eşti mai în vârstă decât Mozart şi încă n-ai prestat nimic? L-am privit pe Foer şi-am făcut un calcul rapid: în 2002, prima lui carte, Everything is Illuminated / Totul e iluminat, Humanitas, 2008) a înmuiat genunchii a zeci de critici şi autori importanţi. N-avea nici 25 de ani. L-am înjurat în gând şi m-am dus acasă să-l citesc. Sigur fusese supralicitat. Am greşit.
Dacă n-ai pus încă mâna pe un Foer, îţi sugerez să începi cu Totul e iluminat. Sunt acolo cel puţin trei motive ca să te laşi Foerit fără jenă:
Eroul, Jonathan Safran Foer (serios!), e un tânăr american excentric ce pleacă în Ucraina să caute informaţii despre Augustina, femeia care i-a salvat viaţa bunicului său în timpul războiului. Eroul are mereu la el pungi sigilabile în care adună obiecte (iarbă, pietre, păr). Forţa scriiturii lui Foer nu vine atât din aventurile descrise, cât din senzaţiile pe care le produc - nu pare să scrie cu scene, ci cu sentimente.
Cartea îmbină trei elemente: romanul fantastic à la Márquez, scris de personajul Foer despre satul în care a copilărit bunicul lui, povestirea călătoriei din Ucraina, scrisă de Alex, ghidul lui Foer şi corespondenţa dintre Alex şi Foer. Repet: Foer avea 24 de ani când a dirijat aceste poveşti, combinând sentimentalul cu aventura şi umorul de parcă ar fi fost o joacă.
Alex e un producător de umor. Un est-european isteţ, dar naiv, Alex vorbeşte engleză ca unul care a învăţat limba din dicţionar fără să o fi auzit vreodată. Iar Foer ştie să scrie această engleză. Pare monstruos de greu de tradus, dar cei de la Humanitas s-au descurcat onorabil: "Mă dau în vânt să răspândesc foarte mult bănet la cluburi de noapte vestite din Odessa". Sau: "Ne-am străduit cu toţi cu neclintire să-l facem o persoană fericită şi mama a pregătit o prăjitură de calitate superioară care a avut multe plafoane".
Vei avea dragoste neţărmurită de răspândit pentru Foer după această lectură. Negreşit.