Mama Terra - Home

Cu mic, cu mare poporu' se strânge prin pieţe şi grădini de vară la un film puternic mediatizat: Home. Predică - laică, ştiinţifică, populistă, ultra politically correct - despre salvarea planetei de la o posibilă catastrofă, filmul lui Yann Arthus-Bertranbd se foloseşte de mijloacele cinematografice ale momentului pentru transmiterea mesajului - un fel de variaţiune pe tema: we kill the world. Stilul e, evident, foarte în ton cu ritmurile faster & faster în care se trăieşte în "lumea bună": imagini magnifice din variate regiuni geografice (Michel Benjamin, Dominique Gentil) montate deştept (Yen Le Van), un soundtrack (Armand Amar) ce combină sound-ul etno (gen Enigma) cu sonorităţi strong electronico-simfonice, un comentariu patetic (citit în engleză de Glenn Close) - totul sub supravegherea de producer a lui Luc Besson. Finalul up te copleşeşte cu exemple pozitive de ţări occidentale şi organizaţii care s-au angajat deja, promiţător, în felurite campanii ecologice. Asta după un cuprins plin de avertizări şi de "dovezi" la adresa existenţei vieţii pe pământ - a mineralelor şi, în ultimii 200.000 de ani, a omului.

Da capo al fine suntem bombardaţi cu o mulţime de cifre, date, informaţii de ştiinţă popularizată despre originile vieţii pe Planeta Pământ, despre evoluţia speciilor, despre apariţia oraşelor, agriculturii, globalizării, efectului de seră etc. Şi, surprinzător, o singură informaţie cu iz vag religios: Insula Paştelui. Dar - cum altfel? - fără să se pomenească nimic despre semnificaţia religioasă a Paştelui. Ei bine, în această prezentare areligioasă, bazată pe o înşiruire de fapte ştiinţifice şocante, ni se lansează apelul - nouă, pământenilor - de a deveni, cât nu e prea târziu, res-pon-sa-bili. Cine să ne responsabilizeze? Nu se spune. Că doar avem conştiinţe.

Ce mai contează că mass media ultimilor 50 de ani (perioadă în care s-au înregistrat scăderi dramatice ale resurselor naturale, populaţia globului a crescut fabulos, iar globalizarea a progresat în proporţii alarmante) ne spală creierii, că nouă, celor răsfăţaţi de societatea consumistă, ni se serveşte - cu asupra de măsură şi în ambalaje tot mai atrăgătoare - panem dar mai ales circem? Important e că "n-avem timp, acum, să fim pesimişti". Trebuie - ni se spune, în repetate rânduri - să acţionăm "cu responsabilitate". Pământul, ne dojeneşte comentariul din off, a ajuns să arate "după chipul şi asemănarea celor care l-au muls de resurse" (tulburând echilibrul ecologic) şi l-au poluat. E nevoie să-l remodelăm. Să ne remodelăm, cum ar veni, devenind "fiinţe responsabile". Cum? Dumnezeu - cel niciodată inclus în ecuaţia acestui movie hit al verii 2009 - cu mila. Here endeth the lesson.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.