Mai mult decît moonwalker

O istorie a coregrafiei nu va putea ignora contribuţia artistică a lui Michael Jackson, inventatorul unui stil care nu e doar rodul propriului talent, ci rezultatul unei munci imense cu propria capacitate de a se exprima prin dans, dar şi efectul unui respect pe care îl avea pentru mari maeştri ai artei coregrafice.

Michael Jackson a sintetizat stiluri coregrafice şi le-a "alchimizat" prin prisma expresii sale corporale, prin filtrul propriului mod de a gîndi mişcarea. Muzica lui, mai mult decît în cazul oricărui alt artist, este o extensie şi o amplificare a propriei amprente corporale. Fiecare piesă muzicală a lui Michael Jackson este, invariabil, o poveste transpusă într-o modalitate coregrafică de expresie. Dansul lui nu este doar un pretext pentru a face spectacol, este expresia vie a ceea ce este transmis prin muzică. Prin acest mod de a exista scenic, Michael Jackson depăşeşte statutul de megastar şi intră în sfera personalităţilor creatoare de cultură.

S-a bătut prea mult monedă pe fluctuaţiile înfăţişării lui Michael Jackson, pe modificările pe care chipul său le-a suferit de-a lungul timpului. S-a speculat, adesea exagerat, pe marginea aşa ziselor sale crize identitare. S-a ignorat însă de fiecare dată principiul real al identităţii sale. Din copilărie pînă la finalul prematur al vieţii sale, Michael Jackson s-a evidenţiat, în mod absolut, prin amprenta sa corporală. Acesta este principiul identitar real al artistului american, un artist care s-a impus ca dansator prin capacitatea de a sintetiza influenţe foarte diferite, dar care, în cadrul coregrafiilor create de el însuşi, se armonizau într-un stil inconfundabil. De la expresia corporală a celebrului mim Marcel Marceau, la limbajul coregrafic al lui Bob Fosse, Fred Astaire sau Gene Kelly; de la erotismul emanat de stilul lui Elvis Presley, la tehnica lui James Brown (primul lui "profesor de dans"), nimic nu i-a fost străin lui Michael Jackson.

În creaţiile lui, se armonizează o întreagă istorie culturală a Americii (şi numai), Jackson avînd talentul specific marilor creatori de a regîndi modalităţi tradiţionale de expresie şi de a le "turna" în forma propriei personalităţi artistice. Celebra mişcare moonwalk este indestructibil asociată cu Michael Jackson (vezi şi tributul de pe www.eternalmoonwalk.com), deşi nu el este primul care a executat-o. I-a imprimat însă un caracter atît de personal, încît a devenit marcă înregistrată a stilului său. Între anii '40-'80, Marcel Marceau a folosit cu succes mişcarea walking against the wind în spectacolele sale de pantomimă, mişcare numită moonwalk în stilul breakdance practicat pe străzile cartierelor de negri încă din anii '30. Admirator al lui Marceau (pe care l-a şi întîlnit), Jackson s-a inspirat nu doar din tehnica mişcării walking against the wind / moonwalk, ci şi dintr-un întreg ansamblu de fraze de mişcare specifice poveştilor exprimate nonverbal de către artistul francez. La fel a făcut şi cu stilul lui Bob Fosse pe care l-a integrat propriei sale modalităţi de expresie. Cine va urmări dansul Omului Şarpe, coregrafiat şi interpretat de Bob Fosse în filmul Micul Prinţ realizat în 1974, va înţelege originile multor tendinţe coregrafice din stilul lui Michael Jackson. Iar influenţa lui Bob Fosse este vizibilă inclusiv în stilul vestimentar sau în modul în care Jackson "spune" prin muzică şi dans anumite poveşti, precum cele din piesele Billie Jean (1983), Smooth Criminal (1987), Remember the Time (1991) sau You Rock My World (2001). Vizibile sînt şi influenţele lui Fred Astaire, care îl considera pe Michael Jackson succesorul său. Probabil Jackson ar fi putut dansa absolut orice, nu mă îndoiesc că ar fi fost un excepţional balerin clasic, sau că ar fi putut performa cu succes în orice formă a dansului contemporan. De altfel, coregrafa Debbie Alley mărturisea în emisiunea 2020 difuzată recent pe ABC că era uimită de acurateţea ("sharpness") mişcărilor sale dar, mai ales, de uşurinţa cu care îşi însuşea orice pas de dans, indiferent de originea sa, pe care i-l preda: "Michael părea că ştie totul dinainte."

În 1988, prin intermediul Lizei Minnelli, Michael Jackson o cunoaşte pe Martha Graham şi este fascinat de creaţia coregrafică de la studiourile marii doamne a dansului modern. Practic, era deschis către cunoaşterea şi înţelegerea oricărui tip de dans şi tot ceea ce a primit a transfigurat într-un stil inconfundabil revelat de amprenta sa corporală, care va străbate istoria dansului, alături de imaginile marilor dansatori care şi-au forţat limitele pînă la capacitatea executării unor mişcări din sfera non-umanului. Dacă Nijinski a "inventat", ca dansator, zborul, Michael Jackson este cel care aduce zborul la sol. O caracteristică principală a stilului său fiind, alături de acea senzualitate androgină, tocmai acest paradox: crearea unei imagini antigravitaţionale printr-o puternică ancorare în pămînt (găsiţi pe Internet informaţii detaliate despre sistemul pantofilor antigravitaţie folosiţi în concert la dansul melodiei Smooth Criminal, invenţie al cărui patent îi aparţine lui Jackson însuşi).

Spre finalul vieţii, chipul lui Michael Jackson avea ceva din masca tragic-inocentă a lui Marcel Marceau. Probabil că rolul vieţii lui ar fi fost personajul Petrushka din baletul omonim creat de Stravinski. Petrushka este păpuşa care prinde viaţă ca prin minune, dar care moare de prea multă putere de a iubi, strivită de carnavalul necruţător al lumii.

Notă: Mulţumiri lui Marius Chivu pentru semnalarea unor aspecte importante legate de creaţia lui Michael Jackson, cum ar fi: realizarea efectului antigravitaţional din Smooth Criminal sau afirmaţia coregrafei Debbie Alley.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.