Deraieri - The Taking of Pelham 1 2 3

Dacă Tony Scott a hotărât să se lase de regizat filme şi să se apuce de făcut clipuri de peste o oră despre catacombele metroului din New York, e OK, dar s-o ştim şi noi. The Taking of Pelham 1 2 3, care e chiar despre deturnarea trenului care trece prin staţia Pelham la 1:23 p.m., şi nu despre cum s-a furat în trei secunde un tren din New York, de pe stânga, (nu e sigur dacă traducătorii români care au dat-o, probabil jucăuş, 123 S-a furat un tren au văzut filmul înainte), sună ca o campanie de PR despre rapiditatea & eficienţa metroului din New York.

Tony Scott şi scenaristul se joacă de-a psihologia inversă: situaţia propusă te face să te gândeşti de două ori înainte să cobori treptele în subteran (Ryder, jucat de Travolta, deturnează o garnitură de metrou cu tot cu ostatici şi cere, ca să nu îi împuşte unul câte unul, 10 milioane de dolari livraţi într-o oră), iar tot ansamblul trebuie chipurile să pară spontan şi meditativ despre cât de încercată de criză, lipsită de siguranţă şi eterogenă e comunitatea new-yorkeză.

Bineînţeles, în final ea se arată responsabilă pentru că Garber, un simplu dispecer (Washington) negociază, desface nodurile problemei şi pedepseşte infracţiunea. Scott ne arată şi că NY-ul e un loc care s-a schimbat mult din 1974 de când s-a făcut originalul omonim al lui Joseph Sargent, drept pentru care trebuie filmat eletric, iar personajele negative să fie brokeri afectaţi de criză. Din păcate tehnica regizorului, dar mai ales a scenaristului e subţire, stridentă şi are toate sforile la vedere. Sub pretextul a 106 minute de thriller cu ostatici şi suspans mediocru, Tony Scott ne arată o metropolă a anului 2009 cu degetul. Arătător.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.