Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Blue Velvet

Filme de (re)văzut: Ureche în iarbă - Blue Velvet


Alex. Leo Şerban

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cine n-a văzut niciodată un film de David Lynch ar trebui să înceapă cu Blue Velvet (1986). Este suficient de ciudat şi de obsedant, însă nu într-atît de abscons şi de înfricoşător precum anteriorul Eraserhead sau ulterioarele Lost Highway şi Mulholland Drive.

Fanii americanului născut acum 63 de ani într-o mică localitate din Montana caută într-una "sensuri ascunse" în filmele sale. Numai că Lynch însuşi nu este întrutotul conştient de ele. Modul său de a face film - spunînd poveşti care par vise mai mult decît povestind vise - seamănă cu dicteul automat: întîi o imagine bizară (sau o piesă muzicală, ca aici), apoi o intrigă care-o explică parţial, lăsînd spectatorului libertatea de a interpreta în fel şi chip. Pentru Lynch e o formă de terapie. Pentru fanii săi, un joc de perspicacitate: "cîştigă" cel care, cunoscîndu-i opera şi manierismele, crede că a descoperit regula de funcţionare a puzzle-ului. (Cine vrea să-l înţeleagă pe Lynch are la dispoziţie şi cartea Cum să prinzi peştele cel mare, apărută la Humanitas.)

În Blue Velvet, Jeffrey Beaumont (Kyle MacLachlan, viitorul agent Cooper din celebrul Twin Peaks) găseşte, în iarba unui gazon, o ureche umană... Ca şi cum ar privi în pîlnia acesteia, Lynch telescopează în ochii spectatorului un vertij de două ore al cărui sens (banal şi imediat) este că micile localităţi ascund mari secrete. (Sau că apele liniştite sînt adînci.) Beaumont pe-cale-să-devină-Cooper face echipă cu fiica detectivului local (pedestra Sandy, jucată de Laura Dern) şi amîndoi ajung să cunoască o lume pervers-criminală, ipostaziată memorabil de sinistrul Frank Booth (Dennis Hopper într-unul din rolurile sale emblematice). Imaculata Isabella Rossellini (la vremea aceea partenera lui Lynch) este surprinzător de sulfuroasă în chip de Dorothy Vallens, iar Angelo Badalamenti scrie muzica filmului, devenind oficial fratele sonor al regizorului. Nu peste mult, Isabella va ieşi din filmele lui, Angelo va rămîne...

Blue Velvet este o falsă poveste poliţistă care te duce, negru-catifelat, în mintea lui David Lynch: acolo e-un cinema care rulează nonstop, cu draperii roşii.




 Toate articolele despre Blue Velvet
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Explorarea răului - Blue Velvet, Doinel Tronaru


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer