S-ar putea să nu vă tenteze sinopsisul acestui film. Nu pare a fi prea multă culoare în povestea unui burlac (Joaquin Phoenix) care la peste 30 de ani încă mai locuieşte cu părinţii şi care, suspendat între o copilărie neterminată şi o maturitate
maniaco-depresivă, pendulează între o dragoste nebunească, imposibilă şi o iubire cuminte cu miros casnic.
Ar trebui să mai ştiţi că nu e o dragosteală prostească de vară, nu e comedioară şi, pe scurt, nu e nimic strident în
Two Lovers al lui James Grey. E în primul rând ultimul film în care îl puteţi vedea pe Joaquin Phoenix (asta dacă se ţine de promisiune şi renunţă la actorie în favoarea
rap-ului). În care, condus de un regizor care simte lucrurile dincolo de latura lor tehnică, joacă absolut perfect. Pe lângă restul distribuţiei pe cât de atent punctată, pe atât de strălucitoare, Phoenix este intens, halucinant şi pare că duce cu el anxietăţile din rolurile anterioare, obscuritatea din viaţa lui publică, tarele psihologice ale eroilor dostoievskieni (povestea e inspirată de
Nopţile albe ale lui Dostoievski).
Leonard este un tip cu o biografie sentimentală clară, care renunţă la partida salvatoare aranjată de părinţi (Vinessa Shaw) şi găseşte în găseşte în viaţa complicată a lui Michelle (Gwyneth Paltrow, vecina
hot, consumatoare de droguri, încurcată cu un tip însurat) proiecţia propriei dezordini. Şi, conform regulii, cu cât ceva e mai interzis / diferit, cu atât e mai incitant. James Grey aşază în tot jocul ăsta detalii, nuanţe, intensităţi care fac diferenţa dintre un lucru banal şi o operă de artă.
A must-see!