Kinosseur: July Mourning

Şerban Celea mi-a mulţumit odată pentru un text. Nu era chiar un text - la fiecare final de an, pe lângă topuri şi comentarii, mi-am făcut obiceiul de a-i aminti pe cei dispăruţi. "N-am făcut decât să-i înşir, Şerban" zic. "Câteodată e suficient" răspunde.

Vă rog să mă credeţi - nu m-am vorbit cu Chirilov, al cărui splendid articol l-aţi citit deja, dacă aţi ajuns până la mine, dar sub imperiul aceloraşi White Lies şi al aceleiaşi Death, ud leoarcă şi oarecum rătăcit, am decis (sic!) să-i pomenesc pe cei care au plecat să se odihnească puţin în prima jumătate a lui 2009. Din nefericire, nu-i pot cuprinde pe toţi; din fericire, pot adăuga şi câteva cuvinte despre ce-au însemnat.

12 ianuarie 2009 - Claude Berri. Scenarist, producător, actor şi regizor francez, unul dintre cei mai îndrăgostiţi de cinema într-o ţară îndrăgostită de cinema prin definiţie. Probabil că cei mai mulţi şi-l vor aminti datorită dublei Jean de Florette / Manon des Sources - pe bună dreptate; pentru mine rămâne felul în care povestea despre Coluche şi, mai ales, felul în care l-a condus pe Coluche spre un binemeritat César de interpretare, în inubliabilul Tchao Pantin. Avea 75 de ani.

13 ianuarie 2009 - Patrick McGoohan. Actor de film şi teatru, unul dintre cei mai eleganţi performeri de limbă engleză. Rolul din serialul-cult The Prisoner ("I'm not a number, I'm a free man!") este esenţial, din mai multe puncte de vedere; eu n-am cum să-l uit în chip de şef de închisoare în Escape from Alcatraz şi, mai ales, bad-guy manierat în simpaticul Silver Streak, văzut pe vremuri (ce vremuri!) la cinema Patria, cu titlul Transamerica Express. Avea 81 de ani.

6 februarie 2009 - James Whitmore. Veteran "character actor" american, a jucat în absolut tot, de la Them! şi până la Oul de şarpe. Epitaf superb: rolul bătrânului puşcăriaş din The Shawshank Redemption, neputincios în faţa libertăţii - "Brooks was here". Avea 88 de ani.

15 martie 2009 - Ron Silver. Tot un "character actor", specializat în negativi - deşi rolul avocatului Alan Dershowitz din Reversal of Fortune / Misterul Von Bulow nu cred că se încadrează. Pentru mine rămâne psihopatul înarmat din coşmarul urban Blue Steel - ce privire! Avea 63 de ani.

18 martie 2009 - Natasha Richardson. Fiica Vanessei Redgrave şi a lui Tony Richardson, nepoata lui Michael Redgrave, soţia lui Liam Neeson. Le-a jucat pe Patty Hearst şi Mary Shelley - ar fi putut juca orice. Avea 46 de ani.

29 martie 2009 - Maurice Jarre. Les yeux sans visage, Lawrence of Arabia, The Train, Doctor Jivago, Ryan's Daughter, Soleil rouge, The Man Who Would Be King, The Last Tycoon, Jesus of Nazareth, Top Secret!, Julia & Julia, Ghost - muzica (de film, dar nu neapărat) n-ar fi avut cine ştie ce sens fără el. Avea 85 de ani.

31 martie 2009 - Marga Barbu. Fantasme de tânăr cinefil? Poate. Poate cea mai sexy, provocatoare şi inconfundabilă prezenţă feminină în filmele de aventuri din România anilor '60-'80 - tăioasă, nemiloasă, frumoasă. Avea 80 de ani.

22 aprilie 2009 - Jack Cardiff. Painting with Light se numeşte documentarul despre unul dintre cei mai plastici directori de imagine din istorie. Un singur cadru din The Red Shoes (sau Black Narcissus, sau A Matter of Life and Death, sau...) e capabil să-mi taie respiraţia. Avea 95 de ani.

4 mai 2009 - Dom DeLuise. Pepe Damascus. Buddy Bizarre. Adolph Zitz. Father Fiodor. Nero. Don Giovanni. De un comic contagios, prietenul lui Mel Brooks a regizat un singur film de cinema (Hot Stuff / Marfă furată) pentru care am să-l iubesc veşnic. Avea 76 de ani.

3 iunie 2009 - David Carradine. De la John şi până la Quentin, de la Kung Fu şi până la Bound for Glory, trecând prin Death Race 2000 şi chiar Mean Streets - o istorie în carne şi oase a filmului american. Vorba lui Alin, "they killed Bill". Avea 73 de ani.

25 iunie 2009 - Farrah Fawcett. Sau "only angels have wings". Avea 62 de ani.

25 iunie 2009 - Michael Jackson... Dincolo de regrete, dincolo de "faux-pas"- uri, dincolo de premoniţii (re-ascultaţi Billie Jean sau Smooth Criminal, mie mi-au dat fiori), dincolo de războaie, dincolo de istorie, rămâne un gust amar, teribil, infect. Aceeaşi media care l-a călcat în picioare se luptă acum pentru o imagine inedită. Aceeaşi presă care a şters cu el pe jos îl ridică acum în slăvi. Goana după rating pare să fi şters orice urmă de decenţă, de onoare. Aşa e alcătuită lumea în care trăim, spuneţi? Se poate - mie lumea asta îmi provoacă scârbă. Şi se pare că nu sunt singur. Dar sunt sigur.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.