Violonistul Boris Brovtsyn şi Orchestra de Cameră a Filarmonicii George Enescu

În concertul de sâmbătă 5 septembrie 2009, de la sala Ateneului Român - din ciclul Concerte de la miezul nopţii - oferit în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia a XIX-a, de către Orchestra de Cameră a Filarmonicii "George Enescu" din Bucureşti împreună cu violonistul rus Boris Brovtsyn, s-au putut asculta câteva dintre minunatele lucrări din creaţia veneţianului Antonio Vivaldi: Trei sinfonii ^[1] pentru orchestră de coarde şi Anotimpurile, din Il cimento dell'armonia e dell' invenzione, op. 8. ^[2]

Un concert cu un nivel interpretativ excepţional. Dacă ar fi să observăm fie şi doar finisajul tehnic şi stilistic al acestei formaţii, am spune două cuvinte: ceas elveţian! Orchestra fusese pregătită minuţios de Cristian Mandeal, dar în concert a cântat fără dirijor. Prospeţime, bucurie, pulsaţie vie în părţile rapide, căldură, lirism şi orfevrărie în părţile lente. Dincolo de ce se auzea concret în sală, era inefabilul Formulele melodice baroce, structurate cu o mare artă, se succedau, cu un firesc încântător. Datorită impulsurilor date de Anda Petrovici, concert maistru al Orchestrei de cameră, cât şi prin etajarea logică a planurilor dinamice, măiestrit realizate de interpreţi, auditoriul părea că se simte purtat prin palatele veneţiene - cu oglinzile lor imense - unde jocul luminilor şi al umbrelor se coagulează într-un carnaval sonor fascinant. Fiecare instrumentist cânta precum un solist, dar integrat în fluxul coloristic cerut de stilul şi textul vivaldian.

Momentul culminant al nopţii muzicale, interpretarea Anotimpurilor de Antonio Vivaldi, l-a adus în prim plan pe violonistul Boris Brovtsyn. Cântând pe o vioară Jean-Baptiste Vuillaume (1862), artistul a demonstrat, prin etalarea unei versiuni foarte interesante a ciclului celor patru concerte, multiplele posibilităţi semantice ale muzicii lui Antonio Vivaldi. Ideea fundamentală a concepţiei sale originale este sugerarea sonorităţilor, a onomatopeelor din sonotopul natural al Italiei (şi nu numai), acolo unde, fiecărei perioade climatice a anului îi corespund vibraţii recognoscibile. Boris Brovtsyn supradimensionează aspectul naturalist. Imitarea clănţănitului din dinţi, al lătratului unui câine, al răpăielii stropilor de ploaie ori iniţierea vânătorii - toate erau prezentate ca pe un ecran spaţial - aula Ateneului Român -cu ajutorul unei excepţionale ştiinţe a selectării şi a amestecării timbrurilor. Tehnica sa este impresionantă. Ardent, ludic, liric, viguros, artistul trece de la o stare la alta exact când şi cum sensul muzicii o cere. Iar sintaxa muzicală o marchează discret, printr-o mânuire impecabilă a arcuşului. El conduce, totodată ansamblul cameral cu siguranţă. (sugera de pildă tiradele clavecinului dintr-o parte unde violino solo tacet).

La cererea publicului, violonistul Boris Brovtsyn ^[3] a cântat Dans rustic din Sonata nr. 5 pentru vioară solo de Eugène Ysaÿe.

Un spectacol de muzică barocă ce te face să exclami: Ascult muzică, deci vibrez, vibrez, deci exist! ^[4]

Note:
[1] sinfonie = în sec. al XVIII-lea, piesă instrumentală tripartită, uvertură pentru operă. Stă la originea simfoniei.
[2] Concertul pentru vioară şi orchestră de coarde în Mi major, op. 8 nr. 1, R.V. 269, «Primăvara» (Allegro, Largo e pianissimo sempre, Danza pastorale. Allegro); Concertul pentru vioară şi orchestră de coarde în Sol major, op. 8 nr. 2, R.V. 315, «Vara» (Allegro non moto, Adagio-Presto, Presto); Concertul pentru vioară şi orchestră de coarde în Fa major, op. 8 nr. 3, R.V. 293, «Toamna» (Allegro, Adagio molto, Allegro); Concertul pentru vioară şi orchestră de coarde în fa minor, op. 8 nr. 4, R.V. 297, «Iarna» (Allegro non molto, Largo, Allegro).
[3] Boris Brovtsyn s-a născut la Moscova în anul 1977. A început studiul viorii la patru ani cu tatăl său (discipol al lui Lev Zeitlin şi Abram Yampolsky). Studiază apoi la Şcoala Centrală de Muzică şi la Conservatorul Ceaikovski din Moscova cu Maya Glezarova. În anul 2000 pleacă la Londra, la Guildhall School of Music unde studiază cu David Tenko şi obţine Medalia de aur în primăvara lui 2004. Este câştigătorul unor mari concursuri de vioară (Kulenkampf, Köln 1994, Yehudi Menuhin, Paris, finalist la Concursul Regina Elisabetha, 2002, Premiul Publicului la Concursul Tibor Varga, 2003, Premiul III la Concursul Internaţional Transnet, Pretoria ş.a. A cântat cu mari orchestre ale lumii, precum: Orchestra Teatrului Balşoi, Orchestra Filarmonicii din Monte-Carlo, BBC Philharmonic, Orchestre de Cameră din Moscova, Orchestr Naţională a Belgiei,Orchestra Naţională din Lille, Orchestra Simfonică de Stat din Săo Paulo (www.caecilia.ch/bio/bro.htm; www.zavarteclassic.com/boris-brovtsyn).
[4] Parafrazând atitudinea epistemologică a lui René Descartes: Dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum! / Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci exist!; în Discurs despre metodă - 1637.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.