În încercarea de-a obţine cât mai mult amuzament din partea spectatorilor, trei scenariste (Nicole Eastman, Karen McCullah Lutz şi Kirsten Smith) şi-au stors creierii şi au produs un set zdravăn de grosolănii pe tema bătăliei dintre sexe, cu pretenţii de comedie romantică emancipată. Dacă toate poantele voit vulgare puse pe seama rivalităţii dintre cei doi eroi - Abby Richter, frumoasa producătoare de televiziune a unei emisiuni matinale cu rating cam în scădere la o reţea TV din Sacramento şi Mike Chadway, un macho local specializat emiterea de sentinţe decoltate despre singurul scop care ar aduce de fapt, alături, un bărbat şi o femeie - ar fi avut şi ceva logică şi credibilitate, totul era OK. Însă The Ugly Truth / Adevărul gol-goluţ pare că merge, anevoios, contra oricărei logici în afară de aceea a concluziilor ultrafeministe şi acrite pe care mizează cu obstinaţie cele trei scenariste. Ceea ce e păcat de-a dreptul în condiţiile în care cei doi protagonişti, Katherine Heigl şi Gerard Butler, fac eforturi apreciabile de-a scoate ceva convingător din datele personajelor.
Cu aerul lui nonşalant, Gerard Butler reuşeşte să fie, de altfel, singurul personaj reuşit al filmului, căruia îi conferă o carismă şi un umor dincolo de clişeele din care a fost încropit. Dacă remarcile stânjenitoare şi comportamentul ostentativ al lui Mike nu irită şi nu acoperă personajul de ridicol, acest lucru se întâmplă pentru că Butler are şi detaşarea, şi experienţa de a-l aborda în vârful degetelor şi de a-l deturna de la gândirea liniară a scenaristelor. Cât despre Katherine Heigl, o adevărată comoară a comediilor romantice hollywoodiene recente (deşi s-a lansat în mult mai sobrul şi multipremiatul Grey's Anatomy), era nevoie într-adevăr de o asemenea frumuseţe şi graţie pentru ca nesuferita şi înţepata eroină pe care o joacă, Abby, să fie suportabilă.
Datorită şarmului teribil al lui Heigl şi Butler, filmul înaintează cumva, printre poante majoritatea căznite, dar pe care oamenii le îngurgitează la pachet din dorinţa sinceră de-a se distra. La fel ca în faţa unui castron de cireşe din care le alegi la început pe cele mai bune, dar sfârşeşti prin a le mânca pe toate, ca spectator al acestui film eşti nevoit să înghiţi clişee la kilogram, pentru că sunt livrate de un cuplu irezistibil. Altfel cum s-ar putea râde la o secvenţă ultraforţată precum cea în care Abby se caţără în pom să-şi recupereze pisica şi zăreşte pe geamul larg deschis al vecinului un tip care - exact ca în reclamele la deodorante şi after-shave - intră în baie cu un prosop înnodat neglijent în jurul şalelor, se dezbracă lent şi dă drumul la duş, după care sare să o salveze pe eroină, care de emoţie şi excitaţie cade şi începe să atârne din pom cu capul în jos (deşi era imposibil să ajungă în asemenea poziţie de gimnastă la paralele din punctul în care se afla), exact la înălţimea potrivită pentru a se holba la pelvisul dezgolit al salvatorului ei sosit în grabă mare.
Şi nu e singura inepţie din film. În afară de scena orgasmului de la restaurant (din care Katharine Heigl se străduieşte cât poate să elimine prostul gust), scrisă probabil cu gândul la delicioasa secvenţă din When Harry Met Sally, pe care Meg Ryan a interpretat-o antologic, dar cu care nici pomeneală să semene, fiind mai curând o caricatură involuntară, ni se livrează tot felul de alte inepţii. Mike Chadway este sarcastic şi vulgar la fiecare trei cuvinte, dar ascunde o inimă de aur şi un nepoţel acasă cu care se poartă precum unchiul model, Abby Richter are un set de criterii în privinţa bărbaţilor care l-ar umili şi pe Procust, dar se pierde ca o gâsculiţă în faţa vecinului care, culmea, nu pare să o placă deloc la început, patronii reţelei TV sunt nişte obsedaţi care vor scârboşenii pe post şi nu par deloc intrigaţi în faţa contorsionărilor disperate ale lui Abby din cauza chiloţilor vibratori etc. etc. Cât despre idila dintre Abby şi Mike, până şi ea e presărată cu banalităţi, turtindu-se dezamăgitor şi plicticos exact în punctul în care s-ar fi putut transforma în ceva credibil.
Un film care ar fi avut mult mai multă sclipire cu aceiaşi actori, dar cu alte replici, măcar simpatice, dacă nu strălucite. Sau poate fără replici deloc, ci cu actori care mimează, de ce nu?
The Ugly Truth / Adevărul gol-goluţ, SUA, 2009.
Regia: Robert Luketic.
Cu: Katherine Heigl, Gerard Butler, Bree Turner, Eric Winter, Nick Searcy, Cheryl Hines, John Michael Higgins.