Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Amintiri din Epoca de Aur

Cea mai tare legendă urbană românească din anii '80 şi până azi (5) - Amintiri din Epoca de Aur


Comunicat de presă, cu o legendă culeasă de Cristian Mungiu

septembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! rulează începând de vineri, 25 septembrie 2009, în cinematografele din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Constanţa, Timişoara, Bacău şi Piteşti.

Seria Amintiri din Epoca de Aur ecranizează cele mai cunoscute legende urbane din România comunistă. Concomitent cu debutul filmului în cinematografe, realizatorii Amintirilor au lansat concursul Cea mai tare legendă urbană românească din anii '80 şi până azi.

Trimiteţi legendele voastre la adresa info@mobrafilms.ro cu titlul CONCURS DE LEGENDE URBANE pînă pe 20 octombrie 2009. Cea mai tare poveste trimisă de voi ar putea să devină, la rândul ei, film."

Detaliile concursului se găsesc pe site-ul filmului, www.amintiridinepocadeaur.ro, acolo unde vor fi publicate şi legendele trimise de participanţi.

Legende urbane culese de Cristian Mungiu (5)
Legenda spânzuratului din Deleni
Se zice că undeva la ţară, într-un cătun foarte sărac, trăiau un soţ şi o soţie care nu se înţelegeau deloc. Lui îi plăcea băutura, iar ea era pisăloagă din cale afară. Când soţul era treaz, mai era cum mai era, dar de îndată ce soţul se îmbăta era prăpăd. Se certau, se fugăreau, se băteau de-i ştia tot satul. Alături de casa lor trăia o vecină bătrână care, după fiecare ceartă, îl mustra pe soţ: "Bine măi, Ioane, da' ţie nu ţi-e ruşine să te porţi aşa - ce ai cu femeia? Că îţi găteşte, îţi spală, îţi calcă, ce-o tot bruftuluieşti aşa?" "D-apoi, nu eu aduc bani în casă?", zicea soţul. "Că dacă mă calcă trenul e vai şi amar de pielea ei de femeie. Şi apoi, ia mai lasă-mă,mi-e destul o soacră câtă am", i-ar fi zis soţul.

Azi aşa, mâine aşa, într-o bună zi, după o ceartă, soţului îi vine o idee. Cum s-o facă el pe nevastă-sa să-şi dea seama cu adevărat cam cum ar fi viaţa fără el şi fără banii aduşi de el în casă.

Şi, după o ceartă, cât femeia era dusă de acasă să se răcorească, se aburcă el pe masa din sufragerie, atârnă o funie de lustră, şi-o trece după gât şi se preface spânzurat.

Stă el cât stă acolo şi până la urmă vine şi nevasta. Când îl vede, să cadă jos, şi nu alta! Ţipă, urlă, se sperie şi iese urlând din curte. În drum, dă peste vecina bătrână, îi zice de nenorocire şi fuge mai departe pe uliţă să caute ajutoare.

Vecina intră în casa lor, îl vede pe soţ atârnat de lustră şi aprinde o lumânare, cum ar fi pentru mort.

Stă ea cât stă şi-l veghează, dar nevasta întârzie: ori că n-a găsit ajutor, ori altceva, în tot cazul, dinspre uliţă - niciun semn.

Şi atunci, cum stă baba aşa singură cu mortul, numai ce-i vine ei în cap să umble prin casă să vadă pe unde or ţine ei banii: şi umblă pe la saltea, se uită pe sub pat, deschide dulapul cu aşternuturi şi până la urmă găseşte ceva într-un sertar cu prosoape.

Văzând-o că umblă la banii lui, soţul se răsuceşte la ea şi din laţ, aşa cum era, îi zice: "Păi nu ţi-e ţie ruşine, măi, babo?!"...

Baba, când îl aude vorbind pe spânzurat, face ochii mari, icneşte şi moare.








 Toate articolele despre Amintiri din Epoca de Aur


0 comentarii

Spacer Spacer