Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Amintiri din Epoca de Aur

Cea mai tare legendă urbană românească din anii '80 şi până azi (6) - Amintiri din Epoca de Aur


Comunicat de presă, cu o legendă culeasă de Cristian Mungiu

septembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Concomitent cu debutul în cinematografe al filmului Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarăşi, frumoasă e viaţa!, realizatorii Amintirilor au lansat concursul Cea mai tare legendă urbană românească din anii '80 şi până azi.

Trimiteţi legendele voastre la adresa info@mobrafilms.ro cu titlul CONCURS DE LEGENDE URBANE pînă pe 20 octombrie 2009. Cea mai tare poveste trimisă de voi ar putea să devină, la rândul ei, film."

Detaliile concursului se găsesc pe site-ul filmului, www.amintiridinepocadeaur.ro, acolo unde vor fi publicate şi legendele trimise de participanţi.

Legende urbane culese de Cristian Mungiu (6)
Legenda WC-ului de pe munte
Ceauşescu nu era doar cel mai iubit fiu al poporului, dar, printre altele, şi cel mai mare vânător. În anii '80 erau multe poveşti despre cum i se gonea vânatul în faţa puştii, fie că era vorba de mistreţi sau de urşi. Şi cum, odată cu el, trăgeau din tufişuri şi mulţi alţi vânători ca să fie siguri că tovarăşul are neştirbită imaginea lui despre vânătorul care doboară prada din prima.

Indiferent însă că vâna lângă Bucureşti sau în munţi, tovarăşului trebuia să-i fie asigurat tot confortul.

Umbla vorba că, la un moment dat, Ceauşescu vâna în Apuseni. Desigur, prin apropiere era o cabană de vânătoare, dar nu chiar în locul din care pornea vânătoarea, ci mai departe. Prin urmare, un activist zelos a decis să-i construiască tovarăşului un WC privat, pentru ca, în caz de necesitate, să-l aibă la îndemână şi să nu fie nevoie să bată drumul până la cabană.

Şi s-a înălţat pe munte un WC - zice-se cam ca la ţară, din scânduri şi înconjurat cu scânduri, dar, pentru confortul tovarăşului, cu toaletă din porţelan, cu capac de plastic şi cu un rezervor improvizat pentru apă, dispus sub tavan, ca să aibă pantă.

Toate bune, numai că pe munte nu era apă. Aşa că au pus ei nişte copii să aducă apă de la cabană cu găleţile şi au umplut rezervorul.

Odată treaba îndeplinită, ar fi pus de pază un soldat de la Securitate să supravegheze obiectivul. Nu de alta, dar să nu-i pună cineva vreo bombă sub fund tovarăşului...

Şi toate au fost bune şi frumoase până să înceapă vânătoarea. Emoţionat poate de întâlnirea cu cel mai iubit fiu al poporului, soldatului i-a venit să meargă la veceu. Desigur, ştia că e exclus să folosească veceul tovarăşului, aşa că şi-a părăsit postul în căutarea unor tufişuri mai înalte.

În vremea asta a ajuns în zonă un cioban. Văzând veceul, s-a minunat el cât s-a minunat după care a intrat înăuntru şi, de curiozitate, a tras apa.

Când s-a întors soldatul şi a constatat tragedia, a avut o dilemă. Cum îşi risca postul mai puţin: dacă lăsa obiectul nepăzit şi dădea o fugă la cabană să aducă altă căldare sau dacă rămânea să păzească de eventuale bombe un veceu fără apă...








 Toate articolele despre Amintiri din Epoca de Aur


0 comentarii

Spacer Spacer