octombrie 2009
"Concertul iată a început" joi (8 septembrie 2009) seară la Sala Polivalentă din Bucureşti. Iris a reînviat împreună cu cei 8.000 de fani care aşteptau de prea multă vreme un nou capitol din povestea trupei.

Toate gândurile bune şi energia pozitivă pe care noi toţi i-am trimis-o lui Cristi au funcţionat mai tare decât ne-am fi putut imagina. Am avut parte de un Minculescu senzaţional care mi-a trezit instantaneu amintirile unor concerte demult uitate.

Magia serii a început cum nu se putea mai bine şi mai frumos cu Pământul cuprind, Călătorul şi Trenul fără naş, piese de pe primele discuri, căci chiar pe acest suport au fost editate la acea vreme, revenind apoi în anul 1996 cu Baby.

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care am auzit-o vreodată sună cam aşa: "Vino pentru totdeauna - asta este pentru soţia mea, pentru Rodi!" poate cel mai emoţionant moment al serii!

Au urmat într-un şir atât de firesc melodii ce au trecut punctual prin istoria care iată încă se scrie. Pe ape, Nu mă uita, Zi de zi, Îngerii goi, Casino, Speranţa, Eu şi cu tine, Maxima, Eterna, Lady in Black sau Somn bizar.

Unul dintre momentele marcante ale serii a fost interpretarea pieselor Vis pierdut şi Ultima Toamnă în varianta unplugged. Ne-am amintit pe acordurile din Vis pierdut de Michael Jackson, John Lennon, Kurt Cobain, Freddie Mercury, Laura Stoica, Teo Peter sau Florian Pittiş, deoarece pe cele trei ecrane gigantice din sala s-au proiectat imagini cu aceştia.

Momentele de respiro ale lui Cristi au fost asigurate de demonstraţiile de talent ale celorlalţi membri Iris, acele nelipsite solo-uri de care avem parte la fiecare concert mare.

Mi-ar fi plăcut să aud şi Cine mă strigă în noapte sau Valuri, însă concertele ce vor urma sunt sigură că îmi vor alina dorul pentru toate piesele lor.

Cu emoţie şi plăcere pot să spun că joi seară s-a întâmplat un schimb extraordinar de iubire, bucurie şi entuziasm. Nu e lucru mic să vezi că în jurul tău atâtea mii de oameni împărtăşesc aceleaşi gânduri cu tine, mai ales când vezi sclipirea aceea de fericire în ochii lor în momentul în care trupa lor favorită intră pe scena. Emoţia reîntâlnirii cu Iris la un astfel de spectacol a însemnat pentru mine o întoarcere în copilăria minunată pe care trupa mi-a oferit-o.

În aceeaşi seară de 8 octombrie 2009 a fost lansată discografia trupei pe suport CD, conţinând inclusiv discurile ce apăruseră numai pe vinil până acum.

În cazul în care citiţi aceste rânduri şi nu aţi fost la concert, vă dau două veşti bune, pe care le-am primit acolo. Pe 14 şi 21 decembrie 2009 la Teatrul Naţional, Iris vă aşteaptă din nou, iar concertul despre care v-am povestit a fost filmat şi va fi transpus pe DVD.

Magia spectacolului s-a încheiat cu Floare de iris şi Strada ta. Mi-aş fi dorit ca ceea ce s-a întâmplat acolo şi atmosfera incredibilă de care am avut parte să nu se mai termine, însă mi-am dat seama că "seara nu va mai pleca şi vom rămâne tineri ani în şir".

MULŢUMESC, IRIS!

Credit foto: Cătălin Pavel (acasa.ro)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus