octombrie 2009
Mihai Şora acceptă să ne vorbească despre asta: "Trebuie ştiut înainte de toate că era creştin, iar credinţa lui era profundă. Era de o mare discreţie. Vroia să ştie dacă avea cineva nevoie de ceva. Îi cunoştea pe toţi săracii din parohia lui.

Se apropia deci moartea tatălui meu. Agoniza. L-am vegheat. Părea că doarme. Nu mişca, sufla doar. La un moment dat, a deschis ochii şi mi-a făcut semn să mă apropii. M-am apropiat, i-am sărutat capul, am văzut că era bucuros. Mi-a spus un singur cuvânt. A durat preţ de o respiraţie. Mi-a spus: «Un vis». Atât. Şi a închis ochii."

(20 octombrie 2009, Amfiteatrul Heliade Rădulescu al Academiei Române, Congresul Romania as Laboratory of the Dialogue between Science and Spirituality in the Contemporary World)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus