Nu mult după acest scurt memento am amuţit în faţa frumuseţii dansului, corpului, fiinţei, universului. Apoi s-a întîmplat ceva nebănuit şi rar - am uitat complet de mine. Pentru o oră doar am existat şi acest fapt a fost mai mult decît suficient pentru a mă bucura din toată inima. Existenţa mi-am confirmat-o doar prin acceptare, lăsînd energia pe care aceşti tineri o degajau să mă conducă, să-mi pătrundă pînă în cele mai ascunse şi îndepărtate colţuri ale sufletului.
Aceste trupuri, aceste pietre tari de carne sănătoasă s-au zbătut, s-au rostogolit, s-au dat de-a dura prin izvorul de energie eternă al pămîntului - scîntei de bucurie, dorinţă de dăruire şi poftă de naştere şi renaştere. Ah, cu cîtă pasiune şi vitalitate izbeau cu ei de toate şi din toate părţile! Ce drăcuşori puternici şi frumoşi! De parcă totul era doar o joacă, fiecare mişcare fiind doar un prilej nou de bucurie şi mulţumire!
Cu OuiBaDa am străbătut ţinuturi vechi şi noi, ca într-un carusel. Meleaguri mioritice ale ciobănaşilor cu cei de la Ro-mania. Realităţi dure conturate de hip-hopul şi rapul românesc de început, printre alţii, şi cu cei de la Paraziţii. Palate regale interbelice pline de bărbaţi şi femei dichisit gătiţi, pregătiţi pentru o petrecere de mare clasă împreună cu Cristian Vasile. Păduri cu miros de primăvară în ciripit vioi de păsărele cu Tudor Gheorghe, cel cu glasul dulce. La sfîrşit a dat cu totul de pămînt cu mine pe Maria Tănase cînd mai că m-am ridicat de pe scaun căci aşa-mi venea să sar acolo, între băieţi şi fete, şi să mă prind la horă cu ei, să strig, să chiui şi să mă dansez pînă să nu mai ştiu deloc de mine.
O dovadă de cît de bogată este lumea românească, lumea noastră interioară, a fiecăruia, de care trebuie neapărat să ne aducem aminte. O dovadă că avem locul nostru bine stabilit atît ca naţiune cît şi ca fiinţă în parte pe acest pămînt şi că oricînd putem fi acel picior de plai din centru pentru că fiecare are dreptul acesta. Prin arta coregrafică pe care am avut-o în faţa mea chiar am crezut pentru o clipă că particip cu acei dansatori la definirea unei lumi prin mişcare.
Nu ştiu prea bine ce farmece luate de prin basmele româneşti au făcut aceşti tineri, eroi ai romanelor de dragoste ale lui Rebreanu sau ai romanelor poliţiste ale lui Sadoveanu, dar nici acum cînd scriu, după aproape o zi de la spectacol, nu m-am dezmeticit complet şi n-aş putea da vreo explicaţie raţională. Ameţeala de aseară (25 octombrie 2009), cînd m-am învîrtit amorţită prin aceeaşi staţie de metrou de două ori, fără să-mi dau seama ce fac, persistă şi acum. În mintea mea încă sunt într-o lume uitată, undeva pe o cîmpie arămie, trîntindu-mă prin firimituri de praf roşu şi fîn galben uscat de toamnă, dansînd nebuneştecu fete şi băieţi pe Ciuleandra. Nu vreau ca acest dans să se termine prea curînd.
OuiBaDa
Un spectacol de: Gigi Căciuleanu
Scenografie: Corina Gramoşteanu
Distribuţia: Cristina Babalac, Paul Cimpoieru, Rasmina Luisa Calbajos, Doina Nicoleta Georgescu, Lari Cosmin Giorgescu, Cătălina Ana Gubandru, Szasz Levente, Ana Pepine, Lelia Marcu, Cristian Nanculescu, Arcadie Rusu, Casandra Oana Stelea
Vizual: Alexandru Daniel Apostol
Lumini: Alin Popa
Producător: Fundaţia Art Production
Spectacol realizat cu sprijinul CNDB.
Spectacolul se va relua în noiembrie 2009.