De la bun început e de spus că
Antichrist e un film care te poate băga în depresie. Înainte de
a-l vedea e recomandabil să te uiţi la o comedie. După ce
l-ai văzut, bagă un film porno! Sunt ingredientele necesare pentru a trece peste eventualele psihoze declanşate de Lars von Trier, regizorul danez nebun şi pe alocuri genial care
ne-a buimăcit acum nişte ani cu fascinantul
Dogville.
Filmul e despre un cuplu (şi numai despre şi cu el) care, aflat
într-un impas sentimental, e distrus de moartea accidentală a copilului lor de numai câţiva ani. Pentru a încerca
să-şi revină,
într-o auto-terapie iluzorie, cei doi se izolează în casa lor din pădure. Numai că lucrurile nu evoluează aşa cum
şi-ar dori ei, ci dimpotrivă.
Trecând peste impactul psihologic,
Antichrist e un thriller în toată regula. Ar putea fi chiar horror cu accente porno (acesta este motivul pentru care unii au dorit
să-l interzică, inclusiv în România) dar se opreşte cumva în limitele unei "decenţe" teribil de indecente. Pentru că e jucat de numai doi actori (Willem Dafoe şi Charlotte Gainsbourg) poate părea cam greoi după câteva zeci de minute. Dar cei doi se descurcă excelent în menţinerea unei tensiuni ascendente şi în exhibarea unei rupturi galopante a unei relaţii definitiv compromise. La toate aceste lucruri omeneşti, von Trier asortează efectele naturii, o natură
care-şi pune amprenta în mod decisiv pe atmosfera unui film suficient de negru cât să te
bage-n boală. Categoric,
Antichrist nu e o capodoperă, însă e una dintre acele pelicule care te fac să rămâi în cap cu un "waw!", a cărui provenienţă pare incertă:
ţi-a plăcut cu adevărat sau doar
te-a şocat?
(
3 stele)
Antichrist, 2009
Regia şi scenariul: Lars von Trier.
Cu: Willem Dafoe, Charlotte Gainsbourg.