Cultura / noiembrie 2009
Time Traveler's Wife, The
Se ştie că unele dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste sunt imposibile, sau se sfârşesc prost. Avem ca exemple (celebre) în acest caz Casablanca, Roman Holiday, The Bridges of Madison County, Romeo and Juliet, Love Story etc.

Aşa că e foarte greu să îngurgităm încă una, după ce am văzut deja "crème de la crème" sau nişte remake-uri prost făcute, însă când am auzit prima dată de The Time Traveler's Wife, ecranizare a cărţii cu acelaşi nume, scrisă de Audrey Niffenegger, am fost curioasă să-l văd şi desigur, am cumpărat şi romanul.

Ambele sunt mediocre. Romanul pentru că deşi avea o premisă bună şi subiectul nu e tocmai la îndemâna oricui, e ratat cu brio, fiind scris într-o notă melodramatică ieftină, cu patetisme specific feminine pe care autoarea, din tonul pe care îl foloseşte, e clar că nu şi le asumă, iar filmul pentru că nu a avut parte de un scenarist suficient de bun încât să rezolve lipsurile cărţii.

Regizorul german Robert Schwentke, care s-a descurcat destul de bine în 2005 cu Flightplan, film de acţiune cu Jodie Foster în rolul principal, l-a luat pe Bruce Joel Rubin ca scenarist pentru The Time Traveler's Wife. Rubin, câştigător al unui Oscar în 1990 - "Cel mai bun scenariu original" pentru Ghost, nu a reuşit să prindă aici doar dramatismul poveştii, ci şi partea patetico-melodramatică. Însă din fericire a evitat trimiterea către pedofilie pe care autoarea crede că o face subtil (dar se înşeală) la începutul cărţii, când personajul principal masculin, aflat la diferite vârste biologice, este atras sexual de eroina romanului, care pe atunci avea doar 12 ani (da, se simte pasiunea lui Niffenegger pentru Nabokov).

Povestea e una destul de complicată: îi cunoaştem pe Henry, un tip care descoperă în copilărie că poate călători în timp (poate revizita momente din trecut sau poate vedea clipe din viitor) şi pe vitoarea sa soţie, Clare, pe care el o întâlneşte pe când ea avea 12 ani (momentul Nabokov menţionat mai devreme). Acest "eu" al personajului principal masculin, care nu-şi poate stăpâni neobişnuitele "escapade", o vizitează constant pe Clare de-a lungul anilor până când ajung să se regăsească în timpul real şi încep să-şi construiască o viaţă împreună. Ea ştia de la început despre "mica lui problemă" (care în film este reprezentată un pic ştinţifico-fantastic) şi o acceptă benevol, cu tot cu consecinţele ei, de aceea e mult prea afectată reacţia ei de mai târziu, când spune că n-avea nicio vină în toată treaba asta. Pe naiba!

Ca spectator n-are niciun sens să-ţi baţi capul prea mult cu întrebarea: "Da' de ce călătoreşte ăla în timp?", pentru că nici autoarea nu ştie exact şi practic zice doar că el e..."special". Oricum totul este o convenţie şi dacă n-o accepţi de la început e greu să te concentrezi la restul filmului. Aşadar, Clare şi Henry se căsătoresc, au un copil împreună, care, previzibil (la fel de previzibil ca tot restul peliculei), ajunge să moştenească "darul" tatălui său şi toate acestea în vreme ce Henry învinge o groază de obstacole care se ivesc în locurile pe unde ajunge din greşeală, gol.
Da, pentru că ar fi absurd ca hainele să călătorească la rândul lor în timp, Eric Bana apare gol în 40% din acest film, ceea ce mă face să-l recomand cu mare căldură şi femeilor care cred că cel mai romantic lucru este să ţi se ofere un loc în autobuz. Dacă romantismul poveştii nu vă impresionează, trupul lui Eric Bana sigur o va face lucru testat deja în Troy sau în Munchen.

The Time Traveler's Wife, destul de plictisitor şi de previzibil pe alocuri, nu este totuşi o ecranizare chiar atât de proastă, după cum afirmă unii critici (care probabil că n-au citit cartea) şi este salvat de chimia perfectă dintre Rachel McAdams şi Eric Bana, iar sfârşitul merită vreo două stele din cinci.

Regia: Robert Schwentke Cu: Eric Bana, Rachel McAdams, Brooklyn Proulx, Philip Craig, Tatum McCann, Hailey McCann, Stephen Tobolowsky

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus