Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Inception

Nu trebuie să te temi să visezi măreţ, dragule - Inception


Jurnalul Naţional, august 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Se spune că oamenii care încetează să viseze, încetează să trăiască. Fie că ni le amintim sau nu, visele nu ne părăsesc niciodată atâta vreme cât suntem în viaţă, deoarece subconştientul nostru lucrează neîncetat.

Extractorul şi obsesia sa

Vizionarul Christopher Nolan speculează lumea viselor, intrând puţin şi în domeniul ştiinţifico-fantastic în Inception. Mai labirintic decât aclamatul Memento (că doar p-ăsta l-a rumegat 10 ani) şi chiar mai spectaculos în efecte speciale decât The Dark Knight (ceea ce a dus şi la unele critici negative, de parcă omu' nu trebuie să mănânce şi el o pâine), Inception este creat în aşa fel încât să-i dea senzaţia spectatorului că e parte din poveste şi cumva, prin propria lui percepţie, poate să decidă cursul filmului.

Pelicula se învârte în jurul lui Dom Cobb (Leonardo Di Caprio), un Extractor, care s-a specializat în furtul celor mai bine păzite secrete ale oamenilor, intrându-le în minte, în timp ce aceştia visează, şi a obsesiei sale pentru o femeie, Mal (fermecătoarea şi misterioasa Marion Cotillard), despre care aflăm că îi era soţie şi mama copiilor săi.

Mal se pricepe să întreţină suspansul şi oscilează perfect între un rol pozitiv şi unul negativ, alergând printre visele lui Dom şi modificându-le. Numai că acum, când libertatea lui Dom depinde de îndeplinirea unei ultime misiuni, Mal trebuie stopată.

Restul poveştii, care include şi o echipă de specialişti în vise dornici să le înfăptuiască, nu are sens să-l istorisesc acum, chiar şi fără prea multe nuanţe, pentru că şi-ar pierde farmecul.

Ca să te trezeşti dintr-un vis, trebuie să mori.

Căderea în gol pe care toţi o simţim uneori în vis, având ca rezultat o tresărire a piciorului sau a mâinii, urmată de teama teribilă care te obligă să te trezeşti (să nu-mi spuneţi că nu vi s-a întâmplat niciodată asta) este explicată în Inception într-o manieră simplă şi credibilă: ca să te trezeşti dintr-un vis, trebuie să mori (aşa, printr-o cădere în gol, sau într-o manieră mai violentă, depinde cât de des îşi face apariţia Mal...).

Acest film, care are ca temă de fundal - aş îndrăzni să-i spun chiar "motiv revelator" - cântecul Non, je ne regrette rien în interpretarea lui Piaf şi care pas cu pas te învăluie şi mai mult în mister, te face să-ţi pui întrebări cu privire la forţa efectivă a subconştientului, la cât de imaginară e lumea viselor de fapt şi dacă nu cumva are ecouri în existenţa noastră cotidiană pe care toţi o numim concesiv "realitate".

Non, je ne regrette rien, ales aşadar ca o notă de bun-venit în real, întăreşte şi mai mult ideea că acest film trebuie simţit, la fel cum de exemplu simţi o carte bună şi e ciudat cum gândul îmi zboară acum la Casa frumoaselor adormite a lui Yasunari Kawabata.

Ce întâmplare, nu-i aşa?




 Toate articolele despre Inception


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Rozana Mihalache


Alte articole

 Visătorie - Inception, Vlad Trandafir
 Minte de arhitect - Inception, Iulia David
 Limitele visării - Inception, Mihai Fulger
 Ambiţiosul Nolan - Inception, Andrei Gorzo
 Un cub Rubik, cu pătrate lipsă - Inception, Anca Grădinariu
 Toate articolele despre Inception


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer