Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul Naţional de Teatru, 2010

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cronica de (mai mult de) 5 rânduri: Hamlet - FNT, 2010


noiembrie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Probabil cea mai cunoscută piesă de teatru a tuturor timpurilor, Hamlet a cunoscut şi cea mai mare varietate de interpretări. E normal să fie aşa întrucât variantele de interpretare se uzează, iar textul are o imensă bogăţie de sensuri care generează în permanenţă idei. Studioul M din Sfântu Gheorghe a venit în FNT cu o variantă de teatru fizic, de fapt, teatru - dans, un studiu de corporalitate cu pantomimă şi elemente de gimnastică, într-un spaţiu rece, populat cu schele de metal, un Hamlet instinctiv în care metafora este exclusiv vizuală. Uneori, imaginile sunt excelente. Hamlet atârnând aproape crucificat de o schelă, Gertrude dansând o bătută / învârtită cu Fantoma, aceeaşi Gertrude ştergând pe rochia ei mâinile pătate de sânge ale lui Hamlet după asasinarea lui Polonius. Ofelia pare o victimă absolută, este agresată de Hamlet, Claudius, ba chiar şi de Polonius şi nici fratele ei Laertes nu o lasă în pace (deşi între ei ar putea fi şi o simplă joacă fraternă). Gertrude are o sexualitate debordantă, care se manifestă faţă de orice persoană de sex opus. Claudius, dar şi Polonius îi cad victimă, iar Hamlet este la rândul său subjugat de ea. De altfel, trimiterea la Oedip s-a regăsit şi în alte spectacole cu textul shakespearian. Cursa de şoareci este jucată de Hamlet şi Horatio, ultimul fiind interpretat de acelaşi actor care joacă şi Fantoma. Cei doi ajung să îi facă pe Claudius şi Gertrude să joace scena finală din "Uciderea lui Gonzago", deci să se interpreteze pe ei înşişi ca asasini.

Spectacolul are idei, actorii maghiari au antrenamentul necesar unui astfel de demers coregrafic, dar problema este de concepţie. Sunt multe scene în care spectacolul se rezumă la mimarea textului. Redarea scenă cu scenă a textului exclusiv corporal nu poate fi un scop în sine, în schimb confuzează spectatorii căci cine nu ştie Hamlet ca pe imnul României (chiar aşa, cine ştie imnul României pe de rost?) nu înţelege aproape nimic. Spectacolul arată frumos vizual, este cu siguranţă un exerciţiu foarte bun pentru actori, îi ajută să îşi găsească expresivitatea corporală, dar este mult prea confuz şi inutil pentru spectatorul obişnuit. Până şi autorii şi-au dat seama de asta şi au lăsat să se audă câteva replici din text. "A fi sau a nu fi" era destul de greu de mimat.

Hamlet
Regia: Uray Péter
Studioul M din Sfântu Gheorghe.

Biletele se găsesc la teatrele gazdă şi pe www.bilete.ro

Descarcă programul FNT 2010 aici.





 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2010


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Oana Stoica


Alte articole

 Alte rânduri despre FNT 2010, Florian-Rareş Tileagă
 Mainstream-ul românesc - FNT 2010, Oltiţa Cîntec
 Castellucci: note de lectură - Hey, Girl!, Iulia Popovici
 Străinii din FNT 2010, Eugenia Anca Rotescu
 Aşteptări versus aşteptări, show pentru show - FNT 2010, Veronica Plăcintescu
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2010


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer