Cascade, apusuri paşnice pe peluza casei, leagăne, mama care întinde rufele, furoul roz al primei iubiri, iarbă, pomi, peşti-ciocan, lanuri de floarea soarelui, creaţia universului, dar şi geometria noilor clădiri, apariţia Pământului, primele organisme, dinozaurii, plus ce am mai enumerat în materialul video de mai jos - filmul strânge fragmente în loc să lege un fir linear, dar nu asta e problema, ci faptul că maioneza nu se leagă de niciun fel. Emoţia se pierde în spatele dorinţei de a spune tot, cu cele mai bune arme. Malick s-a documentat asiduu - cred că pentru el şi pentru echipă filmul a adus mult mai multe decât pentru noi, spectatorii. A discutat cu mari oameni de ştiinţă, a căutat cei mai buni tehnicieni. Cu Alexandre Desplat, compozitorul coloanei sonore, a vorbit mult despre poezie şi filosofie. Ca să îi aleagă pe cei 3 copii din film, a văzut 10.000 de copii.
Cu toate acestea, noi ramânem cu ce e pe ecran. Adică cu un film lung şi greu, a cărui frumuseţe vizuală ne oboseşte la un moment dat pentru că nu regăsim emoţia pe care o ştiam din alte filme, ci doar interogaţii filosofice care sună din ce în ce mai găunos cu cât ceea ce vedem nu le susţine. Nu sunt singura căreia nu i-a plăcut filmul, deşi îmi plac mult precedentele filme ale cineastului. Jurnaliştii, care începuseră să vină la proiecţie cu o oră înainte ca să prindă locuri, au huiduit filmul la final. Iar la conferinţa de presă la care a purtat nişte lănţişoare de aur peste un maiou alb decoltat, acoperit de un sacou la fel de alb, Brad Pitt s-a declarat sedus de felul cum filmul îmbină microcosmosul cu macrocosmosul, adică povestea familiei texane cu istoria universului.
Producătorii filmului au spus şi ei ceea ce Malick refuză să spună, adică să îşi explice filmul şi să se justifice. Dacă pentru Brad Pitt lucrurile care apar în film sunt "proaspete pentru că nu au fost gândite dinainte", el vorbind din acest motiv despre cum Malick aleargă cu o plasă de fluturi pentru a prinde frumuseţea amănuntelor vieţii, moderatorul francez al conferinţei de presă a orientat discuţia spre persoana misteriosului regizor. "Vorbeşte mult? Nu vorbeşte mult? Mănâncă? Nu mănâncă? Râde? Nu râde?".
Brad Pitt a spus că Terrence Malick e o persoană foarte veselă, care râde foarte mult şi care găseşte plăcere în orice îi aduce viaţa.
Sincer, aş fi vrut să îmi fi plăcut filmul dar... asta e viaţa. Cum spune coafeza bună la inima din filmul fraţilor Dardenne Le gamin au vélo - "viaţa nu iţi aduce tot timpul ceea ce iţi doreşti".
Trebuie să vă las şi să fug sa mănânc ceva ca să pot prinde pe urma Hors Satan de Bruno Dumont, în Un Certain Regard. Mi-am adus aminte şi vreau să mai corectez o greşeală pe care am făcut-o într-o scrisoare video. Am spus că prima proiecţie a lui Loverboy are loc în 18 mai 2011 în acelaşi timp cu conferinţa de presă a fraţilor Dardenne (pentru că trebuia să văd filmul lor în acea zi.). Realitatea e şi mai crudă: filmul lui Cătălin Mitulescu se va suprapune cu conferinţa de presă a lui Lars Von Trier!