decembrie 2019
Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba
"Imaginaţi-vă un portret. Nu ştii ce s-a întîmplat înainte sau după cu persoana din el. Nu ştii dacă rîdea sau plîngea sau avea o criză. Noi vedem doar secunda aia, cea care a fost prinsă în imagine." (Attila Bartis)

Acum imaginaţi-vă un actor. Nu ştii ce s-a întîmplat cu el înainte sau după ce a fost pe scenă. Tu, spectatorul, îl vezi doar în lumina reflectoarelor.
Eugen Jebeleanu şi Yann Verburgh ne arată lumea de sub costumele actorilor, de sub pielea lor, o disecţie pe viu a sufletelor.
Îi dezgolesc pe actori şi în tot acest proces, ne dezgolesc şi pe noi, spectatorii.
Şi nici nu ştiam cîtă nevoie aveam să fim arătaţi dincolo de piele, de identitate naţională, de ceea ce am ales să afişăm lumii.

Dacă vreţi un spectacol perfect, nu mergeţi la Itinerarii.
Dacă vreţi tandreţe, de care ne e foame tuturor, o veţi găsi: în palmele Ilincăi Manolache, între genele lui Leflahi Radouan, în fiecare cotlon al superbei scenografii (semnată Velica Panduru), în frigiderul în care se ţin epoci şi dureri şi frigănelele de la micul dejun, în evocarea unor dramaturgi fabuloşi, menită să puncteze prezentul, între sîni dureros de frumoşi, care ar putea încăpea într-o cupă de şampanie.
Dacă vreţi să vă revoltaţi, pregătiţi-vă să vă îngropaţi armele, căci nu e pic de tezism în acest spectacol, ce poate fi perceput ca un manifest doar de cei care nu vor să-i recunoască umanitatea desăvîrşită.

Piele de găină, pumn în stomac, genunchi slăbiţi, lacrimi în ochi, infinită tandreţe.
Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba.
Lumea se va schimba, dar foamea de iubire rămîne aceeaşi, indiferent de sex, clasă socială, educaţie, nivel cultural, profesie, rasă, orientare sexuală sau politică.
Foamea de iubire. Foamea de acceptare. Nu acceptarea celor din jur, ci acceptarea de sine.
Un buchet de flori lăsat în faţa uşii tatălui care n-a mai vrut să ştie de tine.
Itinerarii.

De: Yann Verburgh Regia: Eugen Jebeleanu Cu: Ioana Bugarin, Nicholas Caţianis, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ilinca Manolache, Claire Puygrenier, Alex Călin

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus