Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  I Vitelloni

Seara marilor autori - I Vitelloni


Cinesemnal, februarie 2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Dintre cineaştii italieni, Federico Fellini are întrucâtva cel mai mare potenţial de a fi un preferat al publicului (mai ales având în vedere că alţi regizori canonici ai generaţiei sale, precum Antonioni şi Pasolini, sunt notabil mai sobri), datorită unui stil ocazional comercial, dar de cele mai multe foarte ornat şi dedicat unei plăceri pure în spectacol, care dovedeşte că filmul, ca mediu de expresie, poate să se apropie de această celebrare a vieţii ca un carnaval, a vieţii ca un haos.

I Vitelloni este unul dintre primele sale filme, semnificativ mai puţin ostentativ vizual sau narativ decât cele ce aveau să îl lanseze internaţional pe Fellini (fiind, totuşi, realizat într-o Italie post-fascistă aflată în criză economică), dar care ar putea să reprezinte o opţiune foarte atrăgătoare pentru spectatori. Temele şi subtemele din I Vitelloni sunt mult mai calme în execuţie şi, întrucâtva, mult mai contemplative, pateticul (în sensul de pathos, de plenitudine) e bine calibrat, are un apogeu şi o descreştere precis definită.

Universul e acelaşi, dar înainte de o cristalizare estetică (matură sau excesivă, e decizia spectatorului), guvernat de un umanism cinic. Toate elementele felliniene sunt prezente - avem satul autobiografic de la mare, grupul de băieţi, societăţile mici şi izolate, cu bârfele lor, pierderea inocenţei, monologul naratorului adult infantilizat, lăcaşele religioase ermetice, care intervin prea puţin în viaţa comunitară şi reprezintă un fel de prezenţă judecătoare implicită, cârdul de călugăriţe, luciditatea nebunului, carnavalul ca spaţiu al emulării umanităţii, nejudecat şi hedonist, dar care dezvăluie omul adevărat etc.

Linia narativă principală este uşor previzibilă, dar vinietele sunt unele dintre cele mai puternice pasaje din cinematograful fellinian, personajele secundare (impropriu zis, având în vedere că în focus se află un grup de personaje, chiar dacă cu un oarecare accent pe două dintre ele) şi chiar minore fiind generatoare ale unui univers mult mai larg.

Nu în ultimul rând, filmul deconstruieşte radical viaţa de provincie şi cruzimea ei, incompatibile cu imaginile comunitare bucolice. În afară de personajul-narator (ale cărui motivaţii merită o disecţie mai amplă, nu doar etichetări facile precum "empatic" sau "conştient"), personajele sunt de o indiferenţă crasă unele faţă de problemele celorlalţi, uneori absolut cruzi, iar toată această dinamică e mizanscenată comic, uneori chiar satiric, ca replică la idealismul cinematografic al multor filme de dragoste.

Este, totuşi, de menţionat că Fellini are un fel de nostalgie a amintirii copilăriei, contrapusă cu sentimentul că în prezent oamenii nu mai sunt aceiaşi sau cu spaima că aşa au fost, de fapt, mereu. Cruzimea vizează mai ales relaţiile masculine (cele de prietenie, în care există nepăsare şi ridiculizare ca formă de comunicare permanentă, şi cele paterne, în care există autoritate şi violenţă). Femeile sunt accesorii ale bărbaţilor, dar ce îi reuşeşte demersului e că acest fapt nu e legitimat prin construct. Lumea provinciei se dovedeşte dureroasă şi nedreaptă pentru toţi, fiind doar fetişizată, mitizată într-un mental colectiv.

Stanley Kubrick a citat filmul ca fiind unul dintre preferatele lui din toate timpurile şi e posibil ca publicul de astăzi să fie surprins (cu tot amatorismul argumentului) de cât de contemporan pare, în ciuda distanţei spaţiale şi temporale.

(Ionuţ Scurtu este masterand CESI)

Proiecţie la Cinemateca Eforie:
Miercuri, 26 februarie 2020, ora 19:00

I Vitelloni
Italia-Franţa / 1953 / 109' / a/n / s.rom. / Dramă
R: Federico Fellini
Cu: Franco Interlenghi, Alberto Sordi, Franco Fabrizi, Leopoldo Trieste, Riccardo Fellini




 Toate articolele despre I Vitelloni


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ionuţ Scurtu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer