CEVA. Parte din Platforma Culturală Frilensăr. Alături de, printre altele, trupa independentă omonimă, formată din actori profesioniști. Elementul de legătură: Daniel Chirilă.
Din 2018 încoace, CEVA prestează activități cu și pentru adolescenții orașului și satelor înconjurătoare pe teme teatrale și, lărgind cercul, pe teme ce țin de artele spectacolului. Printre altele, CEVA organizează, din 2021, festivalul (și revista) REACTIV "ceva laborator de experiențe performative pentru adolescenți". Printre alte altele, CEVA produce câte un spectacol major în fiecare an, pe care îl joacă în orașul de baștină (era să zic la sediu, dar el încă nu există, abia se creionează posibilitatea amenajării unuia, e rost de contribuit prin donații - Asociația Frilensăr.ro CIF 39062041 - IBAN RO29BTRLRONCTR0436235101), în localități din județul Neamț, în turnee prin restul țării și, desigur, în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț (FTPN).
În a 6-a zi de FTPN 2022, CEVA a prezentat în curtea Palatului Copiilor Ia mai zi ceva! Producția din acest an a trupei a pornit de la încercarea de a (re)defini conceptul de artă (după ce spectacolele din anii trecuți s-au ocupat, în ordine cronologică inversă, de viitor, educație și, desigur comunitate), privindu-l, gândindu-l, jucându-l din perspectiva adolescenților din Târgu Neamțului momentului.
Cei 9 liceeni din Ia mai zi ceva! sunt Elena Bogdan, Raluca Chiper, Alexandru Mălinici, Neculae Nemerenco, Adelina Stan, Iulian Stoian, Mara Tarhon, Daria Tămăslăcaru și Ada Ciorcârlan. În spațiul de joc, evoluează și doi dintre curatorii-îndrumători, Jo Brăilescu și Daniel Chirilă, urmăriți, cu emoție, din public, de Irina Slate, cea care a condus tripleta de adulți-coordonatori. Spectacolul e produsul muncii întregii echipe, atât dpdv dramaturgie, cât și regie, decoruri, muzici, lumini, desene, pancarte, etc.
Ia mai zi ceva! înseamnă 3 episoade: momentul când un ipotetic Wally realizează prima oală (încercați să vă jucați cu pronunția prenumelui anglo-saxon și a pluralului de la oală, încercând un vag accent local, o să râdeți cu poftă!) pe malul Ozanei, momentul când o trupă de liceeni încearcă să însceneze Prostia omenească by Creangă și momentul când un grup de adolescenți de pe meleaguri de mică urbe moldavă ajunge în muzeul de artă contemporană al unui mare oraș (să-i spunem București). Fiecare episod e delimitat prin momente în care actorii abandonează convenția teatrală și intră în dialog cu publicul.
De departe cel mai interesant / original se dovedește a fi episodul central, în care o jună regizoare se chinuie să asambleze o trupă capabilă să producă un spectacol de teatru cât de cât coerent, trecând prin furcile caudine ale casting-ului, ținerii în priză a actorilor nedistribuiți sau cărora nu le vine rândul la repetiție prea curând, realizării decorurilor, enunțării, repetării, rafinării indicațiilor de scenă. Regia regiei de spectacol preferă tăieturile bruște și reluările / repetițiile oarecum enervante, încercând și reușind să transforme spectatorii în martorii a cevasăzică crearea unui spectacol de teatru, nașterea, mă-nțelegi, a unei opere de artă, procesul acela pe care îl așezăm adesea pe un piedestal ultra-înalt și îl mai ștergem uneori de praf, fără a ne face vreodată timp / curaj să îl privim cu adevărat în ochi.
Nu-i nimic, îl privește CEVA pentru noi. Și după ce face asta își îngăduie să ia la mișto arta & vorbele prea mari & prea goale care învăluie, adesea, arta prea căutat contemporană, într-un episod ce pare, totuși, oleacă forțat, din perspectivă tematică, pentru preocupările unui adolescent contemporan.
Replici, cântece, poticniri, reușite, hohote, aplauze. Genul de întâmplare proaspătă care îți dă încredere pentru că le dă încredere. Și sens. Odată cu noul an școlar, echipa CEVA schimbă liniile. O parte dintre elevi fac pasul spre facultate (unii chiar spre teatru). Centrul și trupa sa merg însă mai departe și FTPN 2023 le-a făcut deja loc în program pentru viitoarea producție.