Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Gran Torino

Un erou contrafăcut - Gran Torino


Cultura, mai 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Câştigător a două Oscaruri pentru regie, dar niciunul pentru Cel mai bun actor, Clint Eastwood revine pe marile ecrane după patru ani (Million Dollar Baby) într-o partitură atât de măreaţă încât poate fi ultima. Ruginit, îmbătrânit, dar demn, Eastwood este o revelaţie a unui star veritabil, deşi joacă rolul unui erou contrafăcut.

În Gran Torino, Clint Eastwood oferă o lecţie despre cum să poţi "fabrica" un erou fără să fii acuzat de asta. Walt Kowalsky are câte ceva din toate rolurile de băiat rău care de fapt salvează lumea, interpretate de regizorul / actor / scenarist/producător până acum.

Asta nu face filmul neatrăgător, din contră, chiar te ţine cu sufletul la gură, deşi are multe momente de stand-by, dar ridică o întrebare pe care mulţi nu îndrăznesc să şi-o pună: "Dacă Gran Torino nu era regizat de Eastwood şi dacă el nu interpreta şi rolul personajului principal, folosindu-se de vechile trucuri, am mai fi mers la cinema?"

Nu cred. Însă aici istoria face diferenţa. În cazul lui Eastwood fiind vorba de nici mai mult nici mai puţin de cinci decenii de cinematografie. Cinci decenii în care a fost cunoscut drept cel mai talentat, cel mai atrăgător, cel mai erou dintre anti-eroii de la Hollywood. Cum să combaţi aşa ceva? Ei bine, nu se poate, aşa că îngurgităm încântaţi povestea melodramatică a lui Walt Kowalsky (Eastwood), care după ce şi-a pierdut soţia, decide să devină salvatorul cartierului sufocat de asiatici în care locuia.

Evident că la început îi ura pe toţi, ba i-a urât şi mai mult atunci când au încercat să-i fure preţioasa "Gran Torino", model 1976, dar pe măsură ce a început să îi cunoască, îşi dă seama că unii dintre ei se comportaseră mai decent cu el decât propria sa familie. Şi atunci lupta cu bandele violente de tineri care făceau ravagii printre populaţia Hmong devine una strict personală. În curând veşnic morocănosul Walt devine "viteazul cartierului" şi i se aduc ofrande precum unui zeu. Încruntarea lui e periculoasă, grimasele nu prevestesc nimic bun şi cu un simplu scuipat (folosit frecvent pe parcursul filmului), Walt îşi arăta dispreţul. E atât de "tare" încât reuşeşte să-şi sperie inamicii doar îndreptând degetul către ei şi "boşorogul" e considerat cel mai "cool" vecin ever.

O figură paternă pentru Thao (Bee Vang) şi un prieten uşor de mituit cu o bere pentru inteligenta şi guraliva Sue (minunata Ahney Her), Walt se ataşează atât de mult de ei şi de ideea de dreptate, încât recurge la sacrificiul propriu.

La fel de mult cum i-a plăcut să se dezbrace în filme - şi aici există o scenă cu el relaxându-se în cadă (să ne amintim şi de The Bridges of Madison County) - ca regizor a avut şi o viziune specială asupra morţii, considerând că oricine are dreptul de a se pregăti pentru ea într-un fel sau altul, fie el vinovatul fără vină din Mystic River, criminalul din Changeling, sau Walt, care înainte de moarte a mers să se tundă, să-şi facă un costum nou şi să se spovedească preotului pe care tot filmul îl înjurase.

În finalul filmului, Walt nu moare precum un erou, ci se sacrifică precum un Christ, pentru binele unor oameni, ştiind că salvarea lor e posibilă prin moartea sa. O reacţie divină pentru un scop uman.


"Mişcă-te de pe peluza mea!"

Regizat de Eastwood după un scenariu semnat de novicele Nick Schenk, Gran Torino este construit în stilul clasic al cinematografiei hollywoodiene. Nu oferă prea mari surprize, este filmat într-o manieră rigidă, cu unghiuri motivat alese şi o lumină rece, care ajută la crearea atmosferei. Numai muzica, inteligent selectată, te duce într-o lume în care cavalerii în armuri strălucitoare au întotdeauna o Gran Torino şi un câine de companie pe nume Daisy.

Filmul este unul dintre preferatele criticii, aducând laolaltă, într-un cartier de asiatici din Denver, izul unor personaje aparţinând ultimilor 20, 30, 40 de ani, pe care Eastwood le-a interpretat extraordinar.

Walt Kowalsky, deşi destul de ruginit, are şi o umbră de credibilitate în sensul că nu pare ridicol cu o puşcă în mână.

Altfel, filmul este onorabil, o melodramă cu eroi care spun printre dinţi "mişcă-te de pe peluza mea!" şi "Ai observat cum la un moment dat dai peste cineva cu care nu ar fi trebuit să te pui? Acela sunt eu.", care însă te ţine cu sufletul la gură, te îndeamnă să îl recomanzi şi când ieşi din sala de cinema simţi că îţi doreşti să-l mai vezi o dată. Tot pe un ecran mare, unde Eastwood are parte de măreţia pe care o merită.




 Toate articolele despre Gran Torino


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Rozana Mihalache


Alte articole

 Fenomenul Gran Torino - în marginea Festivalului de la Cannes 2009, Marina Dumitrescu
 Funny Enough to Cry About - Gran Torino, Iulia David
 Dramă de carton - Gran Torino, Lucian Maier
 Iniţierea - Gran Torino, Maria David
 Father figure - Gran Torino, Lucian Maier
 Toate articolele despre Gran Torino


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer