Cultura / mai 2009
Am intrat în teatrul Bulandra, în ultima sâmbătă din aprilie, într-o totală incertitudine. Ştiam că voi vedea un spectacol de Shakespeare jucat de proaspeţii absolvenţi UNATC, de la clasa profesorilor Florin Zamfirescu, Mihai Constantin şi regretatul Adrian Pintea. Problema nu era aşadar că tinerii nu ar fi fost bine pregătiţi, ci că un spectacol de o asemenenea anvergură precum A douăsprezecea noapte putea fi ratat şi de profesionişti, aşa cum orice spectacol de Shakespeare, de altfel, poate fi uneori ratat de actori cu experienţă.

Aşadar, mă aşez cuminte în scaun şi aştept să înceapă. Recunosc, am avut câteva comentarii destul de cinice, spre amuzamentul partenerului meu de teatru. În fine, la câteva minute după ora anunţată şi cu sala aproape plină, cortina se ridică. Décor minimalist, haine mai de-mprumut, muzică plăcută şi foarte bine dozată (aleasă de Adrian Pintea, am înţeles), regie fără cusur, semnată Mihai Constantin şi actori care-şi dădeau şi sufletul pe scenă. Emoţia era mare. Râsetele zguduiau teatrul. Nu mai văzusem demult atâta viaţă, atâta prospeţime pe o scenă de teatru. Copiii, care deodată nu mai erau copii, ci actori în toată regula, ne priveau în ochi şi ne făceau să râdem, rostindu-şi replicile impecabil. Au fost învăţaţi să umple timpul prin mişcări şi gesturi alese, să-şi lase trupurile să vorbească, să fie profesionişti şi artişti în aceeaşi măsură.

Dar parcă pentru a le fi puse la încercare abilităţile şi talentul, teatrul a început să se zguduie de-a binelea, de data aceasta nu din pricina râsetelor spectatorilor entuziaşti, ci pentru că pământul se cutremura. Malvolio încremenise. Angajaţii teatrului ne îndemnau să ieşim în linişte. Actorii au părăsit scena, în timp ce o parte din spectatori au rămas în sală. Eu mă temeam să nu se oprească spectacolul şi cred că am fost auzită şi de cei rămaşi în spate pentru că s-au pornit aplauzele. Au fost două runde. Actorii s-au întors pe scenă. Păreau netulburaţi. Malvolio, adică senzaţionalul Thomas Ciocsirescu, a reîceput să joace. Încet-încet ne-am ocupat locurile. Unii dintre curajoşi s-au întors tiptil în sală. Eu încercam să nu plâng, deşi aveam lacrimi în ochi de dragul lor.

Apoi a urmat pauza. Majoritatea spectatorilor şi-au luat mintea de la piesă şi s-au lăsat înghiţiţi de noapte şi de frig pe străzile cunoscute ale oraşului. Noi ne-am întors în "clădirea veche şi înaltă a Teatrului Bulandra", ne-am aşezat pe scaune şi le-am permis actorilor să ne copleşească. Au fost veridici şi frumoşi. Au jucat cu pasiune şi tandreţe, cu umor şi ironie, îmbinând artisticul cu firescul. Poezia shakespeariană părea că nu sunase niciodată mai bine, rostită de alte buze, în alte teatre.

La sfârşit aplauze multe şi bucurie în jurul celor care le primeau. Nicicând nu s-a simţit o legătură mai puternică şi o susţinere mai sfântă decât aceea care s-a petrecut între noi, sub acoperişul Teatrului Bulandra. Şi niciodată nu m-am simţit mai fericită.


A douăsprezecea noapte, de William Shakespeare
Regizor: Mihai Constantin
Scenografie: Andrada Chiriac, Maria Dore
Asistent regie: Corina Moise
Muzica: Adrian Pintea
Distribuţia: Steliana Balacianu, Dan Radulescu, Andrei Runcanu, Alina Vior, Irina Ungureanu, Andrei Seusan, Darius Daradici, Cristian Tataru, Thomas Ciocsirescu, Mihai Nisa, Marius Miron, Mihai Muntenita, Grigore Bechet, Silviu Bertalan, Alexandru Suciu.
De: William Shakespeare Regia: Mihai Constantin Cu: Steliana Bălăcianu, Dan Rădulescu, Andrei Runcanu, Alina Vior, Irina Ungureanu, Andrei Seusan, Darius Daradici, Cristian Tataru, Thomas Ciocsirescu, Mihai Nisa, Marius Miron, Mihai Munteniţă, Grigore Bechet, Silviu Bertalan, Alexandru Suciu

1 comentariu

  • Respect
    [membru], 04.09.2009, 12:23

    Terminând concediul și revenind în acest București, ce pare mai gris decât l-am lăsat, am cautat pe net modalități de a-mi petrece timpul liber și mi-am adus aminte de acest spectacol. Cautând informații despre el am descoperit și cronica pe care ați scris-o și care m-a impresionat, pentru ca încă o data mi se confirma ca ceea ce mi s-a întâmplat când l-am văzut și anume ca acest tineri merita respectul nostru și sunt genul de oameni care ar trebui incurajați și promovați.
    Las mai jos mărturia pe care am lăsat-o pe site-ul lor:
    http://adouasprezeceanoapte.webs.com/apps/guestbook/
    Trebuie sa recunosc ca la momentul când am scris m-a încercat un sentiment de amărăciune ca și eu ca și alții, probabil foarte mulți, am trăit și trăiesc fără sa am acces la astfel de lucruri pentru simplul motiv ca nu fac parte din categoria de lucruri de care sa știi ca exista.
    Extraordinara este experiența pe care o povestiți de la cutremur; aveți dreptate Malvolio/ Thomas Ciocsirescu este senzațional.


Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus