Cultura / iulie 2009
Malena
La doisprezece ani după realizarea capodoperei Nuovo cinema Paradiso şi la doi după emoţionantul Legenda pianistului numit 1900, Giuseppe Tornatore aduce pe marile ecrane, în anul 2000, într-un nou mileniu, un film atât de frumos încât îţi taie răsuflarea.


La prima storia d'amore

Despre Malena se poate spune că e la fel de frumos ca protagonista, Monica Belluci, fiind realizat cu o grijă deosebită pentru detalii, filmat într-un mod care să redea lumina plăcută a soarelui sicilian şi atmosfera anilor '40 şi completat cu muzica semnată de Il Maestro Ennio Morricone. Malena este povestea unei femei frumoase care locuieşte împreună cu tatăl ei în Castelcuto, un orăşel sicilian de pe malul mării şi îşi aşteaptă proaspătul soţ, la fel de proaspăt înrolat să se întoarcă de pe frontul din Africa.

Perfecţiunea trupului ei stârneşte reacţii de pasiune nestăvilită şi poftă trupească din partea bărbaţilor de toate vârstele din localitate, care în fiecare zi îşi organizează traseul în funcţie cel pe care îl are ea. Nici băieţii de 12-13 ani nu sunt ocoliţi de farmecul ei involuntar şi o urmăresc fascinaţi cu privirea, ea devenind obiectul viselor lor erotice.
Doar că unul dintre ei, Renato Amoroso (interpretat de Giusppe Sulfaro), se îndrăgosteşte atât de tare de ea încât decide să-i devină umbră.

Pe tot parcursul filmului sunt introduse gag-uri în care băiatul se imaginează în diverse roluri, de la Tarzan până la vipera cu care se sinucide Cleopatra, alături de Malena. Viaţa ei aşadar este văzută prin ochii acestui copil amorezat până peste cap, care îi înregistrează fiecare mişcare şi se autodeclară drept "cel care ştie adevărul despre Malena". Băiatul o vede transformându-se din soţia credincioasă în văduva îndurerată, apoi în cea care îşi vinde trupul pentru un pachet de ţigări şi în curva nemţilor, sfidându-i pe toţi cei care au îndemnat-o să devină aşa, crezând-o încă de la început, fără să aibă altă vină în afară de frumuseţea-i desăvârşită, o femeie uşoară.

Această dragoste pentru Malena, trecută prin diverse etape şi culminând cu durerea de a o vedea lapidată, alungată din oraş şi într-un final întoarsă şi iertată de societate, l-a maturizat prematur pe Ricardo.

"Am cunoscut multe femei care mi-au spus: să nu mă uiţi. Eu le-am uitat. Singura pe care n-am uitat-o e cea care nu mi-a cerut-o niciodată: Malena."

Povestea scrisă de Luciano Vincenzoni şi adaptată cinematografic de Tornatore prezintă o Italie înfricoşată şi revoltată de durerea de a fi condusă de Mussolini, ridiculizat des pe parcursul filmului. Malena este însăşi esenţa ţării, uitată însă din pricina războiului. Ea este carnalul, frumuseţea, maternul, căldura. Tornatore a făcut a transformat-o pe Monica Belluci în ceva mai mult decât o divă. Dive erau şi Sophia Loren sau Monica Vitti, dar strălucirea lor se datora în mare parte inteligenţei regizorilor care le conduceau. Monica Belluci în schimb, într-unul din primele ei roluri, este lăsată să joace cu totul. Imaginea ei este construită şi gândită într-adevăr de dinainte, dar împrospătată cu fiecare privire, gest sau respiraţie ale actriţei a cărei valoare artistică din păcate este atât de subapreciată. Monica a jucat excelent în scenele de nuditate, momentele mersului prin oraş sau acela în care a apărut în piaţă însuşindu-şi noul statut de prostituată. Privirea ei speriată atunci când zeci de bărbaţi sar să-i aprindă ţigara valorează mai mult decât o mie de replici spuse "cu intonaţie".

Filmul a fost gândit în aşa fel încât să oglindească ipocrizia catolicilor, creştini convinşi, care se lăsau conduşi doar de aparenţe şi erau dispuşi să pedepsească orice li se părea că e la vedere sau să ierte păcate ascunse sub un pulover pe gât şi un costum care îmbătrâneşte.

Scena de final în care Malena acoperită din cap până-n picioare se pierde în mulţime cărând două sacoşi cu legume după ea şi greutatea de a le fi răspuns la salutul politicos celor care cândva o bătuseră fără milă poate smulge o lacrima din ochiul oricărui sceptic. Ricardo o priveşte şi se întoarce cu spatele la cea pe care i-o înapoiase soţului ei. Ea nu va şti niciodată, aşa cum nu va şti nici că el, oricât de mult a încercat când s-a uitat pentru ultima oară la ea, nu o putea percepe ca pe o "femeie obişnuită."

Un film care nu se fereşte de clişee, Malena este o bijuterie a cinematografiei italiene, ce arată cum, în cizmă, arta peliculei n-a murit odată cu Fellini sau Antonioni.
Regia: Giuseppe Tornatore Cu: Monica Belluci, Giuseppe Sulfaro, Luciano Federico, Matilde Piana

1 comentariu

  • Eu vad altfel filmul
    Vasi, 06.08.2017, 19:03

    Drama.Conditia omului valoros mult deasupra celorllalti,inlaturat de ceilalti tocmai datorita superioritatii lui.O femeie superba inconjurata de oameni falsi gata sa profite de greselile ei.Un film politic si istoric deosebit.,tablou mai ales al sfarsitului de razboi mondial.Invidia duce la ura troce,oarba..Finalul reprezinta cheia filmului;superioritatea prin izolare poate sa provoace situatii neverosimile la oamenii simpli care poate ar fi fost rezolvate daca multimea te percepea ca pe unul de al lor.Picanterii de o mare finete.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus