S-a vorbit mai puţin de faptul că Matrix, prin viziunea pe care o propune asupra lumii şi timpului pe care le trăim (veţi vedea că ne aflăm, de fapt, nu în anul în care credem că suntem, ci peste cîteva sute de ani, numai că ignorăm acest lucru!), se integrează perfect în vechea temă a "lumii ca vis". Exercitînd o irepresibilă fascinaţie asupra psihicului uman, această idee tipică pentru modul de gîndire baroc a fost exprimată magnific la începutul secolului XIX de către romantismul german, dar a fost o temă constantă şi în SF-ul "psihedelic" al anilor ‘60-’70 (vezi Ubik şi întreaga operă a lui Philip K. Dick, ca şi alte cărţi de Philip José Farmer sau Norman Spinrad).
Aşa că Matrix nu vine pe un teren viran, dar adaptează perfect tema la realitatea tehnologică a sfîrşitului de mileniu. În paranteză fie spus, cei care au văzut în primăvară, la Sala Elvira Popescu, setul de filme ale regizorului franco-chilian Raoul Ruiz au asistat la cea mai reuşită transpunere, pînă acum, în cinematograf a universului baroc, cineastul tinzînd spre o sumă totală a temelor, motivelor şi obsesiile acestei dimensiuni majore a umanului. În concluzie: modernitatea (artistică) a murit, trăiască post modernitatea (adică jocul şi realitatea virtuală)!
Fişa tehnică :
Matrix, SUA, 1999
Regia: Larry & Andy Wachowski
Cu: Keanu Reeves, Laurence Fishburne, Carrie-Anne Moss, Hugo Weaving, Joe Pantoliano