Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2010

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Când există sens şi pasiune, nimic nu e imposibil! - Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis, 2010


Gina Şerbănescu, un interviu cu Andreea Borţun

august 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La numai 20 de ani, Andreea Borţun este directorul unui festival care şi-a câştigat un loc important şi meritat în spaţiul cultural românesc: Ideo Ideis, Festival de Teatru Tânăr, care se adresează trupelor de teatru din licee, ajuns la a cincea ediţie. Existenţa acestui festival este posibilă graţie entuziasmului unor tineri care au vrut să mute munţii din loc. Şi au reuşit. (Vezi aici programul festivalului Ideo Ideis, 2010)

Gina Şerbănescu: Ce ne poţi spune despre începuturile Festivalului Ideo Ideis?
Andreea Borţun: Povestea a început cu trei oameni foarte tineri din Alexandria: Oana Nedelea care avea 16 ani, eu care aveam 15 ani şi Alexandru Ion care avea 18 ani şi se pregătea să dea la UNATC. Alex era cel care, după aproape 40 de ani, avea să fie primul candidat din Alexandria admis la UNATC. După intrarea lui Alex la secţia de actorie s-a spart cumva gheaţa: acum suntem nouă tineri din Alexandria studenţi la UNATC, la diverse secţii.

G.Ş.: Cum v-a venit vouă ideea unui astfel de festival ca Ideo Ideis, care acum este o manifestare importantă unde trupe ale liceelor din toată ţara pot veni cu propuneri artistice cât mai diverse şi interesante? Bănuiesc că aţi avut contact cu ceva din afara Alexandriei...
A.B.: Da, într-adevăr, altfel ar fi fost cu mult mai greu... Noi făceam parte dintr-o trupă de teatru a liceului, trupă înfiinţată cam prin anii '60 (şi unchii mei făcuseră parte din ea când erau în şcoală). În perioada anilor '70-'80 ea a încetat să mai existe, pentru a fi reînfiinţată în 2000. Din 2001 colegii mei care erau mai mari decât mine au început să o conducă... Am început să mergem cu această trupă prin ţară pe la diverse festivaluri (la Bacău, Arad sau Timişoara...). Noi ne-am dat seama că avem nevoie de participarea într-un festival în care să fie organizate şi workshop-uri din care să avem realmente de învăţat în vederea a ceea ce aveam să aducem pe scenă ulterior. Şi ne-am gândit atunci, chiar dacă părea un demers imposibil la prima vedere, să propunem un parteneriat cu Consiliul Local şi să iniţiem un festival aşa cum ni-l doream noi. E drept că totul a venit şi ca urmare a unei frustrări... Totuşi, nu trebuie să ne referim la acest termen în sensul lui negativ. Faptul că ne aflam într-un loc în care nu se întâmplau lucruri în sensul dorit de noi, faptul că nu aveam acces la un tip de manifestări care să ne ajute să ne dezvoltăm realmente a generat cumva o formă de frustrare, care însă, ne-a determinat să acţionăm pozitiv şi eficient.

G.Ş.: Pentru asta era nevoie de fonduri....
A.B.: Da, cunoscând foarte bine acest aspect, am scris un proiect pe care l-am înaintat autorităţilor publice locale şi Ministerului Culturii. După aceea, am aflat de existenţa unor structuri care ne puteau ajuta (cum ar fi ANSIT, care acum nu mai există)... Iniţial, eu nu am spus nimic nimănui despre acest proiect, îmi era foarte teamă că nu va ieşi, dar din fericire am câştigat. Am lucrat timp de trei ani pe structura acelui proiect, evident cu modificările de rigoare care se impuneau de la an la an. Ne-am înfiinţat şi o asociaţie, deşi având în vedere că urma la un moment dat să plecăm la facultate, ne temeam că nu va avea o activitate prea îndelungată. Dar asociaţia a funcţionat şi funcţionează tocmai pentru că ea ne oferă cadrul juridic prin care puteam să ne derulăm iniţiativele.

G.Ş.: Ştiu că Marcel Iureş e un susţinător al vostru, încă de la început..
A.B.: Am intrat în legătură cu domnul Marcel Iureş cu două săptămâni înainte de prima ediţie e festivalului printr-o prietenă care avea o agenţie de publicitate şi care lucra pentru noi pro bono... I-am scris un e-mail, dumnealui ne-a contactat şi ne-a sprijinit cu foarte mult entuziasm...

G.Ş.: Şi la numele lui Marcel Iureş s-au adăugat şi alte nume importante...
AB.: Da, nume precum Cătălin Ştefănescu, Marius Manole, Andi Vasluianu sau Voicu Rădescu...

G.Ş.: Tu ai doar 20 de ani şi eşti directorul unui festival. De fapt, ai această funcţie încă de la prima ediţie. Cum apreciezi evoluţia în timp a Festivalului Ideo Ideis? Cred că eşti cea mai în măsură să schiţezi o radiografie a evoluţiei festivalului.
A.B.: Dat fiind faptul că Festivalului Ideo Ideis avut anumite standarde calitative încă de la început, noi a trebuit să ridicăm ştacheta din ce în ce mai mult de la an la an. Pot să spun cu siguranţă că asistăm la o evoluţie, fie că ne referim la organizare sau la calitatea spectacolelor. Anul acesta s-au înscris 30 de trupe cu spectacole de calitate, ceea ce a făcut ca misiunea noastră care consta în alegerea a 9 trupe, să fie foarte grea. Iar aceste nouă trupe au într-adevăr spectacole de valoare.

G.Ş.: Care crezi tu că ar fi principala cauză a acestei creşteri valorice?
A.B.: Cred că e vorba de importanţa celor care compun juriul festivalului şi a statului pe care festivalul l-a câştigat. Un lucru foarte important de precizat este faptul că anumite trupe s-au înfiinţat special pentru acest festival. În pofida faptului că au fost aleşi autori importanţi şi piese de valoare care par greu de accesat la vârsta acestor tineri din concurs, spectacolele sunt de calitate.

G.Ş.: Înţeleg că Ideo Ideis nu e numai festival de spectacol, aşa că mi se pare interesant să vorbim şi despre workshop-urile organizate în cadrul festivalului.
A.B.: Festivalul are un program foarte intens, fiind gândit ca o şcoală de vară în care tot timpul se desfăşoară activităţi şi e ceva de învăţat. Există, în cadrul festivalului ateliere susţinute de absolvenţi de regie şi actorie de la UNATC, care sunt deja cunoscuţi ca pedagogi de valoare (avem în acest sens exemplul lui Vlad Logigan.). La aceste tipuri de ateliere s-au adăugat cele de coregrafie şi cel de dramaturgie. Atelierul de coregrafie este susţinut de Florin Fieroiu, un pedagog desăvîrşit. Pentru atelierul de dramaturgie ne-am bucurat de sprijinul Mihaelei Michailov. Aceste ateliere au fost introduse în programul festivalului nu neapărat pentru a stimula pe cei care vor să dea examen la teatru, ci mai mult ca o modalitate de dezvoltare personală a participanţilor.

G.Ş.: Care a fost cel mai important feed back oferit activităţii voastre?
A.B.: Faptul că domnul Marcel Iureş ne susţine de la început e un lucru extrem de important pentru noi, mai ales că nu ne aşteptam ca o asemenea personalitate să ne răspundă afirmativ şi să ne fie alături necondiţionat, de-a lungul timpului... Apoi, datorită doamnei Angela Gheorghiu, care ne-a susţinut la ediţia a patra am ajuns să primim o încurajare - care există în formă înregistrată - de la Jeremy Irons, fapt care ne-a făcut să fim conştienţi de faptul că atunci când ceva este făcut cu sens şi pasiune nimic nu e imposibil... Mai trebuie spus că un feed-back important primim din partea membrilor juriului, care sunt mult mai mult de atât, sunt prieteni ai festivalului, care ne sfătuiesc, ne sunt alături şi ne ajută să facem în aşa fel încât calitatea evenimentului să crească de la an la an.

G.Ş.: Înţeleg că tu jucai în trupa liceului... De ce nu ai făcut actorie?
A.B.: În clasa a XI-a am jucat, în afara concursului, în Priveşte înapoi cu mânie. Am avut mare succes şi eram sigură că voi da la actorie... Dar mi-am dat seama că, de fapt, vreau altceva... Am realizat faptul că nu am acea tendinţă specifică actorului de a se afla, în sens bun desigur, tot timpul în centrul atenţiei şi de a avea acea deschidere necondiţionată, permanentă. Acea capacitate de a mă transforma tot timpul, de a fi tot timpul altcineva. În plus, îmi place enorm să scriu, mă regăsesc complet în această activitate extrem de intimă care e scrisul, care generează o lume pe care altfel nu aş putea să o descopăr. De aceea am ales să dau la scenaristică.

G.Ş.: Dacă ar fi să introduci în Ideo Ideis o componentă internaţională, ce ai aduce în festival?
A.B.: Intenţionăm să facem asta şi cred că cel mai bine ar fi să funcţionăm pe acelaşi principiu, al libertăţii: să se vină cu propuneri care să nu fie supuse unor constrângeri tematice sau estetice şi astfel valoarea producţiilor se va impune de la sine. Impunând prea multe criterii constrângătoare le limitezi oamenilor posibilitatea reală de a se manifesta.

G.Ş.: Cum vezi festivalul peste, să zicem... 10 ani?
A.B.: În mod clar îl văd devenind festival internaţional. El trebuie să rămână în Alexandria şi acolo să vină trupe de tineri de peste tot din lume, cu propuneri cât mai diverse şi mai valoroase, iar fiecare va juca în propria lui limbă, pentru a conserva perfect sensul a ceea ce se vrea să fie transmis. Acest festival primeşte sens în Alexandria, noi l-am iniţiat pentru acel loc, pe care vrem să îl conectăm cu întreaga lume.

Festivalul Ideo Ideis va avea loc anul acesta la Alexandria între 6 şi 14 august 2010. Pentru detalii, vizitaţi site-ul festivalului.




 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2010


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Gina Şerbănescu
 Alte articole de Andreea Borţun


Alte articole

 Next generation - Ideo Ideis, 2010, Oana Stoica
 Galerie foto - Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2010, Adi Bulboacă
 De ce caut o logodnică cu trei nasuri sau Ideo Ideis, 2010 - locul unde m-am lecuit de timiditate, Mihai Olaru
 Crochiu de Ideo Ideis, 2010, Oana Nedelea
 Programul Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria, 2010, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2010


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer