Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2011

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Premiile EducaTIFF, 2011 - Concursul Tineri critici de film


Autori diverşi

iunie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Iniţiat în 2009, în cadrul celei de-a opta ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, EducaTIFF îşi propune să îndrepte interesul publicului tânăr şi foarte tânăr spre cea de-a şaptea artă. Prin acest demers, TIFF îşi asumă misiunea de a forma, începând de la o vârstă foarte tânără, un public de film avizat şi îşi încadrează eforturile alături de cele ale altor proiecte europene similare. Succesul înregistrat la fiecare dintre cele două ediţii anterioare a încurajat organizatorii să dezvolte această platformă educaţională, lansând noi provocări către elevii şi cadrele didactice din învăţământul preuniversitar. Astfel, în perioada 21 mai - 12 iunie 2011, pe lângă programul de proiecţii de filme şi dezbateri, EducaTIFF a pregătit o competiţie locală, adresată elevilor claselor II-XII, EducaTIFF - Tineri Critici de Film din judeţul Cluj.

După ce pe 1 iunie 2011 au fost anunţaţi finaliştii acestei ediţii, pe 11 iunie 2011 au fost oferite următoarele premii:

PREMIILE JURIULUI

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film - secţiunea cls. II - IV
BIANCA CUIBUS, cls. a IV-a, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca
Îndrumător Simona Brie
Motivaţia juriului: Apreciem în mod deosebit seriozitatea cu care a vizionat filmul şi şi-a argumentat ideile.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film - secţiunea cls. V - VIII
DAIANA BALASZ, cls. a VIII-a, Şcoala I. Creangă, Cluj-Napoca
Îndrumător Cristina Dezsi
Motivaţia juriului: Apreciem referinţele culturale pe care le face în text, faptul că a analizat filmul la mai multe nivele şi că a reuşit să explice impactului filmului asupra spectatorului.

Premiul Juriului pentru Cea Mai Bună Cronică de Film - secţiunea cls. IX - XII/ XIII
GÉZA SZAKÀCS, cls. a XI-a, Liceul Teoretic "Josika Miklos", Turda
Îndrumător Rus Fodor Dóra
Motivaţia juriului: Apreciem felul în care s-a identificat cu personajul principal, modul elaborat în care a redactat textul, argumentele şi concluziile foarte pertinente.

PREMII SPECIALE:

Premiul Special oferit de Librăria Cărtureşti Cluj-Napoca şi EducaTIFF pentru cls. II - IV
CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca
Îndrumător Simona Brie

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentru cls. V - VIII
DIANA NOVEANU, cls. a VI-a, Colegiul naţional "E. Racoviţă", Cluj-Napoca
Îndrumător Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de EducaTIFF pentru cls. IX - XII/XIII
MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic "George Şincai", Cluj-Napoca
Îndrumător Anca Ursa

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
CARINA VARGA, cls. a IV-a, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca
Îndrumător Simona Brie

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
SARA BOTEZAN, cls. a VI-a, Colegiul naţional "E. Racoviţă", Cluj-Napoca
Îndrumător Corina Dindelegan

Premiul Special oferit de Centrul Cultural Francez Cluj-Napoca
MARA MIHACEA, cls. a XI-a , Liceul Teoretic "George Şincai", Cluj-Napoca
Îndrumător Anca Ursa


CRONICILE PREMIATE

PREMIILE JURIULUI

PREMIUL JURIULUI PENTRU CEA MAI BUNĂ CRONICĂ DE FILM - SECŢIUNEA CLS. II-IV

BIANCA CUIBUS, cls. a IV-a, (învăţător Simona Brie, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca)
Apreciem în mod deosebit seriozitatea cu care a vizionat filmul şi şi-a argumentat ideile.


I Am Kalam / Eu sunt Kalam

În primul şi în primul rând, filmul Eu sunt Kalam a fost foarte frumos. Filmul, am observat, seamănă cu povestea Prinţ şi cerşetor. Despre film am o părere destul de bună. Eu aş vrea să încep cu părţile negative.
Prima dată a fost foarte vag cum a fost prezentat prinţul. Apoi mi-a displăcut că s-a pus accent pe sărăcia din India. Ţara ar fi trebuit arătată ca o ţară cu multe caractere, deşi ştiu că dacă ar fi fost prezentată aşa, filmul n-ar fi ieşit cum trebuie. Fiind eu un mic critic, aş putea spune că la cinema, unde a fost prezentat filmul, subtitrarea a fost groaznică. Nimic nu se înţelegea. Nu mi-a mai plăcut sincer că Chhotu a fost tratat ca un servitor, dar în asta am descoperit că Chhotu are multe calităţi. Şi, după cum aţi observat, am trecut la părţile pozitive. Agreabile au fost locurile unde s-a desfăşurat filmul. Ele au fost splendide. Muzica, o parte principală din film, a fost minunată. Combinaţia de instrumente a produs multe melodii pe ritmuri frumoase şi tonalităţi diferite.
Am observat cu mare atenţie că prinţul, deşi era de înalt rang, nu se purta altfel. Cel mai drăguţ moment a fost când franţuzoaica l-a ajutat pe Kalam. Şi ea a fost drăguţă. În încheiere aş vrea să spun ceva: eu am o părere aşa şi aşa, dar cred că toţi copiii cu aventură în sânge ar adora filmul.


PREMIUL JURIULUI PENTRU CEA MAI BUNĂ CRONICĂ DE FILM - SECŢIUNEA CLS. V-VIII

DAIANA BALASZ, cls. a VIII-a (prof. Cristina Dezsi, Şcoala "Ion Creangă", Cluj-Napoca)
Apreciem referinţele culturale pe care le face în text, faptul că a analizat filmul la mai multe nivele şi că a reuşit să explice impactului filmului asupra spectatorului.


Bunul meu duşman / Min bedste fjende (Danemarca 2010)

Acest film, ca toate celelalte care aparţin genului dramă, ilustrează viaţa reală, prin intermediul unui conflict complex şi puternic dintre personaje. Drama te face pe tine, ca spectator, să priveşti viaţa dintr-un alt punct de vedere, un punct de vedere care se naşte din mesajul filmului. Bunul meu duşman, o creaţie a lui Oliver Ussing, are propriul fir narativ care te face să te întrebi dacă oamenii - sau în cazul de faţă copiii - sunt în stare să îşi bată joc unii de alţii în cel mai oribil fel cu putinţă.
Ne este dezvăluită viaţa unui elev pe nume Alf (Nikolaj Støvring Hansen), care după părerea mea este exact ca acel personaj tipic din orice şcoală, mereu bătut sau necăjit de bătăuşi, care reuşeşte cu greu să schimbe acest lucru. Scenaristul i-a dat ca punct de inspiraţie o carte cu benzi desenate manga numită Niccolo. Încă o dată ne este demonstrată apropierea acţiunilor acestui film cu realitatea, deoarece copiii sunt predispuşi să ia în serios toate lucrurile banale sau grave pe care le găsesc fie în reviste şi cărţi, fie în televiziune şi internet.
Filmul ne ilustrează povestea lui Alf, care împreună cu colegul şi noul său prieten Toke (Rasmus Lind Rubin) încearcă să întoarcă roata în şcoala lor într-o combinaţie de elemente şocante şi violente, întorsături de situaţie imprevizibile, câteva scene slabe de romantism şi una sau două scene comice.
Pe scurt, poate v-aţi dat deja seama, am ieşit de la film foarte tulburată, cu un sentiment groaznic înăuntrul meu, cu o dezamăgire profundă care s-a datorat faptului că eu, fiind puţin informată, citind doar descrierea acestui film, mi-am imaginat că este o comedie plină de peripeţii cauzate de doi elevi proaspăt aliaţi în vederea unei răzbunări şi că voi avea parte de o reţetă copioasă amestecată cu distracţie şi umor.
La început mi s-a părut amuzant faptul că cei doi aliaţi au de gând să nu se mai ascundă, ci să-i facă pe bătăuşi să guste din propriul lor elixir, însă după primele poante a devenit deja exagerat, probabil regizorul asta a şi dorit, dar opinia mea este că ar fi putut diminua puţin din cruzime. Au fost unele scene absolut groaznice. Foarte greu de descris stările care m-au împins treptat spre stupoare şi şoc. Legătura pe care filmul o face cu viaţa reală mă face să mă gândesc că aceste lucruri se pot întâmpla şi în viaţa, în şcoala mea. Sincer, mă rog şi sper să nu se întâmple.
Mesajul acestui film este într-adevăr unul educativ. Pentru mine s-au desprins două lucruri foarte importante: părerea celorlalţi contează mai puţin, tu trebuie doar să-ţi urmezi visele, iar al doilea este că nu trebuie să te laşi niciodată orbit de putere. Acestea sunt două categorii în care personajele principale s-au diferenţiat (împlinirea viselor şi împlinirea egoului).
Pot spune ca am răsuflat cât de cât uşurată doar la sfârşit. În ciuda întâmplărilor tulburătoare, acest film este atât de captivant încât nu vă daţi seama cum trece timpul. Nu este doar o dramă oarecare, aceasta chiar te mişcă, este mânuită cu artă si cu actori care ştiu să joace. Acţiunea, cu grijă aleasă, ce se învârte în jurul celor două personaje, reuşeşte să-ţi arate exemplar ce înseamnă "un bun duşman".
Faptul că regizorul a împrumutat puţin din Japonia, de la benzile desenate cu Niccolo şi până la stilul asemănător cu visual-kei al lui Toke de a-şi face părul, a fost destul de surprinzător. Am fost plăcut impresionată de acest lucru.
Celor care iubesc manga-urile mult prea mult şi celor care ţin să arate că ei sunt şefii, sau vorbesc în batjocură despre alţii, dar şi celor care vor să vadă o dramă autentică, le recomand acest film. Sunt sigură că îşi va lăsa puternic amprenta asupra voastră!


PREMIUL JURIULUI PENTRU CEA MAI BUNĂ CRONICĂ DE FILM - SECŢIUNEA CLS. IX-XII/XIII

SZAKÁCS GÉZA, cls. a XI-a ( Prof. Rus Fodor Dóra, Liceul Teoretic "Jósika Miklós", Turda)
Apreciem felul în care s-a identificat cu personajul principal, modul elaborat în care a redactat textul, argumentele şi concluziile foarte pertinente.


Lumea văzută de noi - Viaţa văzută de Simon / I rymden finns inga känslor (Suedia, 2010)

Filmul Lumea văzută de Simon, regizat de Andreas Öhman în 2010, ne introduce în lumea ciudată, dar pură, al lui Simon, prin prezentarea spaţiului cosmic închipuit de protagonist. El orbitează într-o navă cosmică improvizată, departe de cei din jur.
Personajul principal suferind de sindromul lui Asperger se izolează de familia sa, care nu este capabilă şi nici nu vrea să înţeleagă jocurile sale, jocuri pe care el le consideră importante şi serioase, oferindu-i echilibrul de care are atâta nevoie. Filmul prezintă dificultatea astronautului de a naviga în spaţiul creat, din cauza meteoriţilor care apar în calea lui. De aici asistăm la o răsturnare de situaţie, deoarece totul devine confuz. Nu mai înţelege lumea în care s-a refugiat. Nu cere ajutorul celor din jur, lipsindu-i deschiderea spre comunicare. Singurul din familie care încearcă să ia legătura cu el, înţelegându-l pe deplin, este fratele său mai mare, Sam. Acesta are capacitatea de a intra în lumea lui, de a interacţiona cu astronautul singuratic, de a participa la jocul propus de Simon. Dar nici Simon nu este în stare, şi nici nu vrea să-i înţeleagă pe cei din jur, el se ţine de programul său, ignorând viaţa altora. Sam este părăsit de Frida practic din cauza lumii bizare a lui Simon, convieţuirea cu el fiind tot mai solicitantă pentru o persoană ce se ghidează după regulile normalităţii acceptate. Atunci Simon se vede obligat să iasă din închisoarea ce şi-a creat-o singur. Dorinţa lui nestăvilită de a-şi ajuta fratele îl obligă să interfereze cu lumea de care s-a izolat. Jennifer este tânăra pe care o vrea pentru fratele lui, ea însă are sensibilitatea necesară de a găsi o cale spre Simon. Această apropiere este sugerată mai ales prin muzică. Acordurile muzicii îl fac pe acest personaj ciudat să vadă lumea altfel şi să iasă pentru câteva clipe din izolare. Aceste clipe sunt ilustrate prin jocurile copiilor pe ritmul muzicii şi înălţarea baloanelor spre cer. Imagini feerice derulate pe fundalul unei muzici dinamice, pline de energie, ce îţi insuflă dorinţa de a trăi. Metafora principală folosită în film, butoiul-navă spaţială, ne duce cu gândul la ideea că Simon suntem cu toţii. Noi cei care, decât să suferim, mai bine ne închidem în propria carapace pentru a ne păstra integritatea. Integritatea psihicului, care în viziunea lui Simon este expus şi vulnerabil mai ales în faţa sentimentelor, ce nasc haos şi dezechilibru. Predilecţia lui Simon pentru formele de cerc ne sugerează tot dorinţa individului de a atinge perfecţiunea, de a alcătui un tot doar de unul singur. Este o percepţie individualistă asupra existenţei umane, existenţă în care eul se creează pe el însuşi, nu are nevoie de altă fiinţă pentru a fi un tot perfect. Putem oare rămâne intacţi şi de nezdruncinat în izolarea noastră? Cât rezistă zidurile create de noi, suntem destul de puternici pentru a ne confrunta cu acceptarea propriilor noastre sentimente, de a ne arunca, sau de a ne lăsa alunecaţi în haosul emoţiilor şi sentimentelor? A orbita singuratic într-un neant gol, dar sigur şi ordonat, sau a te lăsa zdruncinat de naveta spaţială condusă de sentimente deseori bulversante, chiar chinuitoare? Aceasta este întrebarea.
Filmul se termină la momentul potrivit. Rămâne o creaţie deschisă şi astfel se salvează de la banalul filmelor hollywoodiene. Băiatul se află din nou în butoiul-navă, lângă el o vedem pe Jennifer, care reuşeşte să-l atingă pe Simon fără ca el să realizeze acest lucru. Acea fină atingere a degetelor ne sugerează şansa primită de Simon pentru salvare. Întrebarea incitantă însă rămâne: va fi el deschis spre această şansă? Întrebare ce inevitabil ne-o formulăm şi noi. Dar pentru curajul şi demnitatea ce sunt esenţiale formulării acestei întrebări, filmul trebuie văzut. Doar astfel lumea devine văzută de NOI.


PREMII SPECIALE

PREMIUL SPECIAL OFERIT DE LIBRĂRIA CĂRTUREŞTI CLUJ-NAPOCA ŞI EDUCATIFF PENTRU CLS. II-IV / PREMIUL SPECIAL OFERIT DE CENTRUL CULTURAL FRANCEZ CLUJ-NAPOCA

Eu sunt Kalam / I am Kalam (India, 2010)
Carina Varga, cls. a IV-a
(Îndrumător Simona Brie, Liceul Teoretic "Nicolae Bălcescu", Cluj-Napoca)


I am Kalam

Într-o zi m-am dus cu colegii mei la un film indian numit I am Kalam, din cadrul festivalului EducaTiff 2011.
Pe scurt este vorba despre un băiat căruia îi spuneau Chhotu care este trimis să fie chelner la un hotel. Pe parcurs, Chhotu îşi schimbă numele în Kalam şi se împrieteneşte cu prinţul Ranvijay.
Mi-a plăcut mult muzica, deoarece era potrivită temei, era o muzică pe care eu nu am mai auzit-o şi deoarece a respectat muzica tradiţională, în sensul că nu puteau să pună muzică rock, adică puteau, dar nu avea nici un sens cu filmul.
Culorile poate trebuiau să fie ceva mai deschise, dar este bine şi aşa.
Cred că mi-ar fi plăcut mai mult să văd mai multe dintre obiceiurile indiene.
M-a uimit faptul că prinţul s-a împrietenit cu Chhotu, deoarece cei mai mulţi copii bogaţi l-ar batjocori pentru că este sărac.
De la Chhotu putem învăţa să fim ambiţioşi, iar de la prinţ să îi respectăm pe cei mai săraci.
Acest film chiar mi-a plăcut şi vreau să-l recomand tuturor categoriilor de vârstă.


PREMIUL SPECIAL OFERIT DE EDUCATIFF PENTRU CLASELE V-VIII

Bunul meu duşman / Min bedste fjende (Danemarca 2010)
Diana Noveanu, cls. a VI-a
(Îndrumător Corina Dindelegan, Colegiul Naţional "Emil Racoviţă'' , Cluj-Napoca)


Bunul meu duşman - dramǎ sau nu?

Pelicula Bunul meu duşman ne învaţă ce ni se poate întâmpla dacă ne lăsăm influenţaţi de unele obiecte din viaţa noastră, cum ar fi revistele de benzi desenate, calculatorul sau televizorul.
Personajul principal se numeşte Alf, un adolescent care este mereu tachinat de colegii lui mai populari, pentru că practică baletul. Alf formează un grup cu un coleg de-al său, care era de asemenea tachinat de cei mai populari, grup în care nu poţi intra decât dacă renunţi la tot ce te poate face vulnerabil. Ei încep să îşi facă planuri pentru a-i elimina pe cei populari rând pe rând. Planul de luptă şi-l fac după o revistă de benzi desenate, plină de violenţă şi gânduri rele. Grupului lor i se alătură şi alţi copii dornici să se răzbune. Ei îşi pun planurile în aplicare foarte bine, ajungând chiar să-l acuze pe şeful popularilor, Mathias, de furt. Mai târziu, Mathias şi prietenii lui îi batjocoresc din nou pe cei doi, la o petrecere organizată chiar de Alf şi banda lui, care se vor răzbuna pe Mathias la el acasă, unde este găsit plin de sânge, aproape mort. Din fericire, Alf îşi dă seama la timp ce greşeală mare a făcut şi părăseşte imediat banda, care acum este la putere. Cel mai bun prieten la lui Alf, acum şeful bandei, a ajuns să-l batjocorească chiar şi pe Alf.
Filmul este realizat foarte frumos, dar totuşi este un film foarte dur, nerecomandat copiilor. Pelicula este realizată în toate culorile, unele scene părând puţin mai negre. Muzica pusă pe fundal te ajută să simţi starea de spirit pe care o aveau personajele în anumite momente ale filmului. În film adulţii nu sunt prezenţi, acest fapt arătându-ne că dacă îţi laşi copiii nesupravegheaţi, aceştia pot deveni violenţi.


PREMIUL SPECIAL OFERIT DE EDUCATIFF PENTRU CLS. IX - XII/XIII / PREMIUL SPECIAL OFERIT DE CENTRUL CULTURAL FRANCEZ CLUJ-NAPOCA

Viaţa văzută de Simon / I rymden finns inga känslor (Suedia, 2010)
Mara Mihacea, cls. a XI-a
(Îndrumător Anca Ursa, Liceul Teoretic "George Şincai", Cluj-Napoca)


Viaţa văzută de Simon

În regia suedezului Andreas Öhman, Viaţa văzută de Simon a reprezentat Suedia la semifinala Oscarurilor pentru cel mai bun film străin în 2010.
Filmul spune povestea lui Simon, un băiat de 18 ani care suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Fratele său mai mare, Sam, pare singurul care îl poate înţelege, aşa că Simon se mută cu el şi cu prietena lui. Din cauza lui Simon aceştia se despart, iar priorităţile lui Simon, până acum foarte bine stabilite, se vor schimba, deoarece va încerca să îi găsească o nouă prietenă.
Veţi observa de la început un lucru, şi anume că filmul arată foarte bine... Modul de gândire al lui Simon este în deplină concordanţă cu spaţiul din jurul lui. Lui Simon îi plac cercurile. Cu cât un obiect e mai circular, cu atât mai bine, pentru că cercurile sunt simple, nu au unghiuri sau feţe, spre deosebire de oameni, care sunt atât de complicaţi. O filozofie de viaţă destul de pertinentă, ce nu ar caracteriza neapărat o dizabilitate mentală, ci probabil imaturitate. Cromatica puternică ce îl înconjoară exprimă gândirea fără prea multe nuanţe a lui Simon. Mult roşu şi albastru. Foarte puţine unghiuri drepte. Şi foarte multă ordine.
Cel mai interesant lucru pe care Öhman a reuşit să îl creeze în film este după mine paralela dintre stările psihologice prin care trece Simon şi dinamica spaţiului cosmic, obţinute prin alternanţa cadrelor. Când Simon este supărat, următoarea imagine este cea a unei uriaşe galaxii care se îndreaptă ameninţător către a noastră. Când Simon se închide în cazanul lui, îşi imaginează că traversează o centură de asteroizi în racheta sa. Simon adoră spaţiul, pentru că acolo nu există probleme.
Suntem îndemnaţi să pătrundem în lumea unui tânăr foarte special, care ne este explicată atât de detaliat, încât avem impresia că am devenit experţi în diagnosticarea sindromului Asperger. Ţin să menţionez însă că Simon, deşi interpretat impecabil de Bill Skarsgård, ar fi un caz cel puţin interesant în viaţa reală. Sunt foarte rare cazurile în care cineva să prezinte toate aceste simptome la un loc.
Problema lui Simon este totuşi faptul că nevoia sa de a avea o rutină bine stabilită, şi care este perturbată odată ce iubita lui Sam îi părăseşte (ea era cea care spăla vasele!), este copleşitoare pentru cei din jur. Genial la fizică, dezastruos în interacţiunile umane, Simon este egoist, încăpăţânat, dar întotdeauna bine intenţionat şi (enervant de) perseverent. Ajungem însă să îl apreciem pentru simplitatea cu care vede lucrurile şi să îi învinuim pe cei din jurul lui pentru lipsa de răbdare.
Mulţi vor fi probabil uimiţi de faptul că Simon, ca şi alţi tineri cu dizabilităţi din jurul său, sunt integraţi foarte bine în comunitate. Simon are un loc de muncă, făcând curat în locuri publice, un lucru des întâlnit în ţările dezvoltate, care au programe serioase pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi de orice fel.
Un subiect deloc uşor de tratat, prezentat cu mult umor şi optimism, face din Simple Simon un film care se urmăreşte cu plăcere şi care reuşeşte, datorită apucăturilor lui Simon, să fie câteodată imprevizibil. Şi probabil că nimeni nu-şi va spori cultura cinematografică masiv la vizionarea lui, dar cu siguranţă va încerca să vadă cu alţi ochi vieţile pline de obstacole ale oamenilor cu problema lui Simon.


PREMIUL SPECIAL OFERIT DE CENTRUL CULTURAL FRANCEZ CLUJ-NAPOCA

Bunul meu duşman / Min bedste fjende (Danemarca 2010)
Sara Botezan, cls. a VI-a
(Îndrumător Corina Dindelegan, Colegiul naţional "E. Racoviţă", Cluj-Napoca)

Bunul meu duşman (Min bedste fjende) - un film despre cruzimea realităţii

Filmul Bunul meu duşman (Min bedste fjende) este un film realizat în anul 2010 de către regizorul Oliver Ussing.. Bunul meu duşman este povestea a doi copii de doisprezece ani, Alf şi Toke, care nu sunt acceptaţi de către colegii lor de clasă şi sunt hărţuiţi mereu de aceştia.
Filmul ilustrează o crudă realitate şi anume aceea că în ziua de azi copiii apreciază lucruri care aparent au valoare, dar pe termen lung nu valorează nimic (telefoane mobile, parfumuri, etc...). Alf şi Toke nu sunt apreciaţi de colegii lor, deoarece ei sunt copii normali. (Alf este talentat la balet, iar prietenul său e preocupat de biologie.) În momentul în care cei doi sunt obosiţi de hărţuielile colegilor, decid să formeze o alianţă împotriva lor.
Cei doi copii se inspiră din romanul de benzi desenate Niccolo. Niccolo era un cioban a cărui familie a fost ucisă de soldaţi, iar el plănuieşte să se răzbune şi încetul cu încetul devine rege.
Acţiunea din film se petrece în paralel cu acţiunea din romanul Niccolo, regizorul ne transmite prin intermediul sunetelor atmosfera din roman.
Alf şi Toke reuşesc să răstoarne ierarhia din clasă şi schimbă regulile. Ei devin de neoprit şi pierd controlul asupra situaţiei. Filmul ne arată clar că în societatea de azi copiii nu sunt supravegheaţi de părinţi şi acest lucru nu este bun. În film nu apar prea multe personaje adulte, se transmite clar mesajul că aceşti copii devin de o violenţă crudă doar pentru a-şi câştiga un loc de "frunte" în clasă.
Alf realizează gravitatea situaţiei şi se retrage în final din alianţă dar Toke este mulţumit de realizările lui. Toke nu mai poate fi sensibilizat şi face greşeli grave.
Acest film este un semnal de alarmă la adresa adulţilor care uită că trebuie să se ocupe de copiii lor, cât şi la adresa copiilor care trebuie să înţeleagă adevăratele valori din viaţă şi să accepte că cu violenţă şi cruzime nu realizează nimic doar devin nişte sălbatici fără raţiune...

Descarcă programul TIFF, 2011 aici..






 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2011


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Autori diverşi


Alte articole

 EducaTIFF este Cel Mai Bun Proiect Educaţional din România - Gala Premiilor în Educaţie, Comunicat de presă
 EducaTIFF e în cursa pentru Cel mai bun proiect educaţional la Gala Premiilor în Educaţie, 2011, Comunicat de presă
 Cinemateca TIFF: Filmele de la TIFF 2011 revin la Cluj şi Sibiu, Comunicat de presă
 Noaptea Albă a Filmului Românesc - o nouă ediţie de senzaţie, Comunicat de presă
 Impresiile FILM MENU de la TIFF 2011, Autori diverşi
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2011


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer