Jon Favreau ne-a oferit cele două noi variante la Iron Man, aşa că a arătat că are forţa necesară unui proiect de tip blockbuster de mare studio, să-l ducă cu bine la capăt, printre efecte şi vedete. De data asta el are o poveste scrisă la o mie de mâini, iar efectul se simte. Faptul că a convins atâţia producători şi are ca vedete-locomotivă pe noul James Bond - Daniel Craig - şi pe actorul care a jucat în cele mai profitabile filme din istorie - Mr. Indiana Harrison Ford - nu contează aici.
Şi, pe cuvânt de onoare, nu este doar incapacitatea mea de a relaţiona cu genul western. Ok, ştiu şi apreciez corect calitatea filmelor lui John Ford, da, ok, accept Broken Arrow şi Dances With Wolves al lui Kevin Costner, pentru că îi respect şi iubesc pe nativii americani, sigur, parodia Blazing Saddles, da, ok, şi High Noon cu eroul singur pe strada principală. Şi parcă m-aş opri la Unforgiven lui Clint Eastwood. Nu filme cu pistolărese supărate, chit că e Sharon Stone sau Drew Barrymore. Şi în niciun caz westernuri realizate ca studiu de şcoală de actori imberbi doar ca să bifeze genul iconic şi clasic - cum e gogoriţa Texas Rangers.
Am acceptat cu greu mixul de SF cu accente western la Priest, dar, faptul că era, să zicem, o reverenţă la westernurile spaghetti ale lui Leone, m-a făcur să îl accept. Însă dacă veţi avea necugetata idee să mergeţi să vedeţi încâlcita poveste de faţă, cu toate clişeele ei, nu numai că veţi regreta banii, dar, cu siguranţă, mulţi dintre voi vor ieşi la aer ca să scape de somn.
Pe lângă talmeş-balmeş-ul poveştii şi acţiunii, filmul aduce un foarte interesant Clancy Brown cărunt şi cu barbă, navete ca nişte libelule cu 8 aripi, pieptul alienului care se despică ca în Aliens, dar din interior ies mâini, un băieţel cu faţa interesantă numai bun de viitoare aventuri, oameni atârnaţi în aer sub navete, susţinuţi interesant în corzi, ea rănită (dar ce frumos fardată, ce blush bun are!), flashback-uri bucolice, dar mai ales o navă-mamă care face toţi banii, ingenioasă machetă, cu o impresionantă plecare, desprindere din pământ şi explozie.
Sigur, e un film costisitor, căci are multe costume bune în oraşul de frontieră, plus efectele SF şi alienii. De asemenea, contează în gen că indienii şi cowboys-ii ajung să se tolereze şi să lupte împreună, de data asta împotriva unui rău exterior lor. Şi spusa colonelul către indianul pe care l-a crescut: "Aş fi vrut să am un fiu ca tine", cum nu s-a mai văzut în filmul american. Chipuri interesante, luate separat, mai bune pentru fotografiile de promovare, dar care, în toiul acţiunii, nu sunt aproape deloc folosite. Sunet la maxim, duduitoare lovituri în plin, mulţi pumni şi idem explozii, dar ridicole bucăţi între.
Sigur, în film logica nu prea are ce căuta. Aici, dacă puţin începi să te întrebi de ce, ieşi din poveste şi râzi sănătos. Şi da, are ceva fire de umor. Şi nu, nu e o comedie.