Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Gabriel Oseciuc

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Oglinda spartă - Gabriel Oseciuc


Marian Rădulescu

noiembrie 1999
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

M-am întâlnit cu actorul Gabriel Oseciuc în cyberspace, după ce a iscălit un comentariu la un videoclip (Breakfast - o secvenţă de muzică contemporană de Adrian Enescu, pe versuri de Jacques Prévert) pe care îl postasem pe canalul meu de youtube. Combinaţia audio-vizuală din acel poem muzical încântă şi tulbură deopotrivă. Pentru actorul homesick, acest videoclip - "dintre sute de "catarge" ce stăbat youtubele" - este "ca o floare, ca o briză, ca o zare, ca o mare... ca o mare, mare jale, ca o renunţare, ca o abdicare, ca o amânare, ca o răsuflare, ca o apăsare, ca o mare, mare avatare!"

 

L-am văzut doar în filme (pe marele şi micul ecran), deşi a jucat şi pe scena Naţionalului bucureştean (de unde spune că a "furat" meserie: "E o şansă uriaşă să fii la Naţional, să joci alături de atâţi actori mari"). A jucat în filme puţine, dar de neuitat. Pentru mine, Gabriel Oseciuc a fost, mai întâi, "maistoraşul Aurel" în cine-biografia (vag) romanţată, Aurel Vlaicu. Abia apoi aveam să-l văd în Prin cenuşa imperiului şi în Zidul (două "şanse unice", spunea el într-un interviu pentru revista Cinema din 1982) - ambele filme tributare unui solid concept regizoral, dar mai ales unor imagini şi scenografii extrem de sugestive. La începutul anilor 80 apărea în ultimele roluri principale în film, unde a convins din nou: Pe firul apei, Zbor planat şi Ana şi hoţul. Apoi a dispărut de pe ecrane.

 

La fel ca al său Darie din Prin cenuşa imperiului, Gabriel Oseciuc a pornit să vadă lumea. Şi dus a fost. Plecarea "în afară" va fi declanşat "fisurarea oglinzii" în două, aşa cum - cu o nesfârşită nostalgie - spune (scrie, mai exact) acum în Tribuna noastră (4 februarie 2012), foaia românilor din Montreal, Canada. Ofranda sa pentru pământul unde s-a născut, pentru oamenii care l-au format, ia forma unui poem ("poemă", spune el) - "curcubeu de lumină, de şoaptă şi rouă". Stihurile emană un dor mistuitor: de Eminescu, de "căsuţa visului dalb", de "povestea lui Harap-Alb", de Creangă, Istrate şi Ureche, de Brăila sa "frumoasă, dragă şi veche", de "jocul de umbre al mâinilor mici", de "ventuze, de ceai de urzici", de "lampa peretelui de chirpici", de "rugăciunile pioasei bunici". Jindul actorului se îndreaptă şi spre dragii colegi de breaslă (între care îi numeşte pe: Amza, Cozorici, Dinică, Caragiu, Rebengiuc, Vaeni, Blaier, Tănase, Demian, Coca Andronescu, Tamara Creţulescu, Olga Tudorache şi Irina Petrescu), spre naiul lui Zamfir, spre "geniul lui Enescu şi româna lui Rapsodie", spre Carul cu boi de Grigorescu, spre Coloana lui Brâncuşi "tinzând mereu spre infinit"... Sub vălul acestei nostalgii se ascunde însă - pentru cei atenţi - o imensă durere. Doar în versurile lui Grigore Vieru şi-n cântecele lui Ion şi Doina Aldea Teodorovici mai vibra, la fel de limpede, chemarea străbunilor.

 

De peste mări şi ţări, actorul ce a colindat lumea ar dori să transmită acum o experienţă de viaţă celor rămaşi în ţară, ce astăzi au "tinereţe, putere creatoare, frumuseţe" şi vor "un colţ de pâine şi dreptate, meleag de pace şi de libertate". Ar vrea să le spună că "flacăra de dor" (de neam, de ţară, de obârşii, de izvor) poate fi vindecată doar cu pământ: cu pământul ţării. Că  fericirea nu-i doar prosperitate, bogăţie, case, maşini, străinătate:

 Vrut-nevrut, iată, le am acum pe toate,  
      Dar ce folos, când zilnic îmi plânge inima de dor,       
      De Carpaţii cei falnici, de iubirile-mi curate,
      De plaiul tinereţii, de Mare şi de al meu pridvor!
   ...
Voi, ce astăzi aveţi puritate, forţă, sănătate,
     
Şi vreţi dreptate, pâine, cinste, libertate,
      Pricepeţi că nu poţi avea pace şi fericire,
      De inima-ţi va plânge de dor şi de iubire!





 Toate articolele despre Portret Gabriel Oseciuc


2 comentarii

  • Dor de un profesor rar
    dan țăpligă, 04.08.2017, 14:27

    Am avut sansa sa-l vad la 1-2 metri pe domnul Oseciuc. Din 1979 pana in 1985. 3 ani de fapt. A venit la liceul meu N Balcescu-Bucuresti sa regizeze un spectacol pt un concurs interlicee. L-am pregatit spectacolul, dar concursul nu s-a tinut. Am fi castigat sigur, pt ca spectacolul a fost unicat. Atunci el a fost langa 40 de liceeni selectati. Eram in clasa 12. Doi eram din acea clasa. Celalalt coleg l-a urmat in actorie, dar nu stiu, daca si in memorie. Azi este chiar regizor si actor in locul lui Oseciuc la TNB, dar nu se compara deloc. Pe domnul Oseciuc nu l-am ascultat cand m-a îndrumat spre Petre Gheoghiu ca sa ma mediteze la actorie...Spectacoilul LAUDA ROMANIEI SOCIALISTE dupa o poezie a Anei Blandiana sau Constantei Buzea, a fost un altfel de grup SONG. Cei 40 de liceeni nu ieseau din scena, formand personajul colectiv sau figuratia la personajele principale. Finalul tablourilor era un grup statuar, ce se ,,strica,, prin intrarea din culise a unui bisnitar de mărtisoare, ce trecea de la curte la gradina si invers, timp in care actoriceii isi luau pozitiile pt urmatorul moment. Pe timpul spectacolului actorul statea la balcon si ne ghida. Facuse chiar un program cu numele noastre scrise in rotirea unei cochilii de melc. L-am ales apoi sa-l am profesor la scoala populara de arta-bucuresti la sectia REgie teatru, sectie in prezent desfiintata, unde facea cu noi lectii chiar in parc si vizionam muzicaluri, intrand ieftin cu mici atentii date celor de la intrare. Diploma mea de Regie teatru de la Sc.Pop.Arta nu are semnatura la rubrica PROFESOR...pentru ca plecase. Era suparat pe sotia Cornelia ca il Socaciuase. Si ce mult semana Gabriel cu Cornelia la blondetea lor fraterna... Cand revine in Romania?

  • Prin cenusa mediocritatii
    Icarus, 08.08.2017, 00:00

    Chiar aici s-a ajuns ca G. Oseciuc să fie lăudat ca actor și poet?!
    E o glumă publicarea acestor versuri penibile?

    O tempora...

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer