Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Sergiu Nicolaescu

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Primul idol - Sergiu Nicolaescu


Marian Rădulescu

ianuarie 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
S-a mai săvârşit un mega-mit (local, carpatin). Sergiu Nicolaescu (inginer, regizor, director de imagine, scenarist, actor, producător, politician ş.a.m.d.) a trecut la cele veşnice.

Amza Pellea şi Sergiu Nicolaescu în Osînda

E posibil să-l fi descoperit în Osînda. La cei opt ani pe care îi aveam atunci când am văzut întâia oară acest film, am fost fascinat - recunosc - de senzaţionalul poveştii şi m-a îngrozit tragicul final. În acordurile muzicii lui Tiberiu Olah (feat. Corul "Madrigal") - i-am descoperit pe Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ioana Pavelescu, Ernest Maftei, Mihai Mereuţă ş.a.. De bună seamă că, nefiind precoce, a continuat să mă pasioneze, o vreme, tot ceea ce făcea Sergiu Nicolaescu. De aceea nu am ezitat să văd, pe marele sau micul ecran, Accident, Zile fierbinţi, Revanşa, Pentru patrie, Mihai Viteazul, Nemuritorii, Dacii, Cu mâinile curate, Ultimul cartuş, Ultima noapte de dragoste, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Capcana mercenarilor, Duelul, Viraj periculos, Nea Mărin miliardar, Întâlnirea, Ringul ş.a.. Cel mai tare m-a "prins" Revanşa (mai cu seamă datorită ilustraţiei muzicale), pe care am tot văzut-o de vreo 30 de ori. Altfel spus, vreme de cinci-şase ani, pentru copilul care am fost, Sergiu Nicolaescu era Actorul şi Regizorul (ex equo împreună cu actorul Florin Piersic).


Sergiu Nicolaescu, Marga Barbu, Mircea Albulescu

Pe la 12 ani, o vecină (profesoară de engleză, familiarizată cu repertoriul cinematecilor) a încercat să-mi demoleze idolul: "Sergiu Nicolaescu nu e actor." Nici regizor nu era, după ea. Dar cine, atunci, să fie vrednic de acest nume? Răspunsul aveam să-l descopăr treptat, răsfoind reviste şi almanahuri Cinema, apoi cărţi de specialitate. Şi, mai ales, descoperind Filme. Crucială avea să fie descoperirea Concursului (regia: Dan Piţa), când a fost difuzat de Televiziunea Belgrad. Până atunci văzusem şi alte filme româneşti de referinţă: Proba de microfon, Croaziera, Mere roşii, Casa dintre cîmpuri, Semnul şarpelui, Sfîrşitul nopţii, Tănase Scatiu, Un om în loden, O lacrimă de fată. (Alături, se înţelege, de mult mai numeroasele filme de propagandă sau populare.) Începeam să desluşesc sensuri secunde şi ceea ce se numeşte "limbajul cinematografic", expresivitatea unui cadru, a unui gest. Începeam să-i descopăr pe marii actori distribuiţi de Sergiu Nicolaescu şi în alte ipostaze, în filme unde nu conta doar personajul (piro)tehnic. Atunci, cred, avea să înceapă "slobozirea" mea de Sergiu Nicolaescu. Şi împrietenirea cu filmul ca film, ca artă, ca poem, ca "sculptură în timp". Aşa m-am apropiat de multe din filmele lui Dan Piţa, Mircea Daneliuc, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos, Victor Iliu (pe Lucian Pintilie şi Mircea Săucan aveam s­ă-i descopăr mai târziu). Iar apoi, via televiziunea iugoslavă, de o serie de capodopere din "lumea mare" prin care, în adolescenţă, am ajuns la Tarkovski, Mihalkov, Fellini, Kurosawa, Bergman, Antonioni, Pasolini, Fosse, Buñuel, Wajda, Forman şi mulţi alţii.


Sergiu Nicolaescu şi Vladimir Găitan în Accident

Filmele lui Sergiu Nicolaescu m-au încântat în copilăria cinefiliei mele. A fost o perioadă în care, puşti fiind, îi admiram personajele, acţiunea (şi muzica) din filme. Ar fi nedrept şi inutil să-l reneg acum. După 1990, filmele sale au fost în repetate rânduri difuzate la TV, transpuse în format VHS, apoi DVD şi comercializate cu mai mult sau mai puţin succes, în vreme ce - observă criticul de film Iulia Blaga - "adevăraţii cineaşti care au făcut 4-5 filme chinuite [se gândea, în primul rând, la Mircea Săucan; a se vedea întreg textul din Dilema Veche, în numărul consacrat "vechiului nostru cinema" - M.R.] sînt în continuare de nişă". Mai grav e că "există chiar public tînăr care prizează filmele lui Sergiu Nicolaescu rupîndu-l de contextul epocii, luîndu-l ca pe un autor de filme populare, fără a sesiza manipularea ale cărei victime sînt, aşa cum au fost şi spectatorii din vremea respectivă".


Amza Pellea, Gina Patrichi, Sergiu Nicolaescu

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Sergiu Nicolaescu. Peste timp, între scheletul (sau cenuşa) lui şi rămăşiţele pământeşti ale oricărui alt cineast, artist, politician sau om pur şi simplu, prea multe diferenţe, oricum nu vor fi. Asta în vreme ce sergiunicolaescumania, sub o formă sau alta, va rămâne - în România - evergreen.


George Mihăiţă, Vladimir Găitan, Enikö Szilagyi, Sergiu Nicolaescu



 Toate articolele despre Portret Sergiu Nicolaescu


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Aferim! şi westernul, Andrei Gorzo
 Nicolaescu revisited, Andrei Gorzo
 Despre Nicolaeşti, canoane şi războaie culturale, Andrei Gorzo
  Sergiu Nicolaescu, mîntuieşte-te!, Valerian Sava
 Fiecare cinematografie cu Nicolaeştii, Gibsonii şi Costnerii ei, Marian Rădulescu
 Toate articolele despre Portret Sergiu Nicolaescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer