Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Alexandru Tatos

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Confesiunile unui regizor: Alexandru Tatos


septembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Regizorul de teatru şi film Alexandru Tatos a trăit într-o vreme când scrierea într-un jurnal putea fi considerată infracţiune şi - vezi cazul inginerului constructor Gheorghe Ursu aka Babu, din 1985 - aspru pedepsită. Însemnarea gândurilor, fie şi pentru sine, era o probă de curaj: "Mi-e frică să spun ce gândesc. Dacă acest caiet cade în mâna cuiva?" Şi totuşi, gândurile însemnate de Tatos (şi ulterior selectate de Liana Molnar-Tatos sub titlul Pagini de jurnal) îi surprind evoluţia de la începuturile carierei sale artistice (imediat următoare momentului 1971, când a montat cu succes la TVR commedia dell'arte intitulată Nebunia lui Pantalone) până în primele zile de după căderea regimului Ceauşescu (ianuarie 1990), când urma să definitiveze filmul pe care nu a mai apucat să-l termine: Cine are dreptate.

După succesul primelor montări teatrale, Tatos acceptă să lucreze la serialul de televiziune Un August în flăcări (1974), despre care va scrie: "Mă simt foarte departe de artă..." Pentru că, recunoaşte onest regizorul, "martirajul, din păcate, nu-mi stă în caracter", va avea de înfruntat "crunta oscilaţie" între a-şi asigura existenţa (pe care şi-o doreşte îndestulătoare), încercarea de a se afirma şi a deveni cunoscut şi "timidele tentative" de a se apropia de artă. Tentaţia de a debuta în lung-metraj îi provoacă momente de auto-analiză: "Prea vreau să le fac pe toate: teatru, film, TV, literatură. Pentru o anumită experienţă nu strică, dar mai util este să te dedici unei singure probleme. (...) Mă paşte un mare pericol: să devin un bun meşteşugar şi nu un artist (atât cât aş fi putut ajunge)."

Cum e şi firesc, "personajele principale" ale Jurnalului sunt prietenii şi colaboratorii săi apropiaţi. Volumul apărut în 1994 la Editura Albatros ne oferă o faţă mai puţin cunoscută a colegilor de breaslă cu care se afla într-o permanentă competiţie ("frustul minimalist" Mircea Daneliuc pe de o parte şi, pe de altă parte, "oniricul" şi "estetul" Dan Piţa) şi care aveau să debuteze strălucit în anii '70. Era vremea când fiecare încerca să găsească un mijloc de a se manifesta "într-un moment în care nu se mai poate face nimic". Cu un fair play de care dau dovadă puţini artişti, Tatos consemnează admirativ "marea calitate" a prietenului său, regizorul Dan Piţa: "duce cu el nişte obsesii; este obsedat de o serie de imagini şi evenimente (din copilărie, tinereţe)" precum şi justeţea observaţiilor critice ale lui Mircea Veroiu - regizor de marcă din aceeaşi generaţie care, împreună cu Piţa îl ajută să-şi "cureţe" filmul de debut foarte mult. Nemulţumirile faţă de opera prima îl determină să se autoevalueze cu severitate: "Am vrut să fac film cu două mari infirmităţi: sunt orb şi sunt afon. (...) Mere roşii revăzut la TV: mişcări de aparat inutile şi fără acoperire, un decupaj uneori ezitant, muzică multă şi pusă uneori simplist etc.." Emoţia aprobării proiectelor care i s-au propus alternează cu bucuria perioadelor când este arhicăutat (de teatrele din Cluj, Ploieşti şi Timişoara): "Ieri parcă eram o agenţie, aşa sunau telefoanele..."

Debutul său în cinematografie, ca regizor de lung-metraje, coincide cu înăsprirea condiţiilor de creaţie în România. În 1972, după interzicerea filmului lui Radu Gabrea, Dincolo de nisipuri, chiar în ziua premierei, va nota: "...Am senzaţia că ajungem la un paroxism!..." Iar "paroxismul" avea să mai dureze încă vreo două decenii. Spre sfârşitul "epocii de aur" sobrul Tatos va şti să abordeze şi genul insolit al commediei dell'arte cinematografice. Rezultatul: Secretul armei... secrete (1988), un basm modern pentru toate vârstele, în haine de comedie burlescă, în care poveştile cu "A fost odată..." se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizaţiei moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzică şi gesticulaţie specifice universului disco-punk & pop-rock. Dar capodopera sa avea să fie Secvenţe (1982), unde - cu mijloace care par să anticipeze modalităţile de exprimare a generaţiei 2000 (Mungiu, Puiu, Porumboiu ş.a.) - încerca să sugereze ideea că, în ciuda vitregiilor timpului pe care îl trăiesc, cineaştii se străduie să surprindă şi să reconstituie viaţa care răzbate mult mai puternic în jurul lor, de cele mai multe ori fără s-o observe.

Ca un laitmotiv pe întreg parcursul Jurnalului, sintagma "Probabil că singurătatea mă omoară" defineşte, poate, cel mai bine meandrele şi abisurile sufleteşti prin care trecea artistul Alexandru Tatos. De altfel, personajele filmelor sale sunt, de regulă, solitare, însingurate. Toate luptă pentru "păstrarea demnităţii umane terfelită de opresiunea unei tiranii, cât şi de laşitatea oamenilor". Este destinul împărţit de doctorul Irod (Mircea Diaconu) al Merelor roşii şi Doina (Ioana Pavelescu) din Rătăcire, de eroina din Duios Anastasia trecea, de inginerul din Casa dintre câmpuri şi de fata din Fructe de pădure, de regizorul (jucat chiar de Tatos) şi tânărul (Dragoş Pâslaru) din Secvenţe etc.

În fine, Paginile de jurnal ne oferă imaginea unui artist demn, extrem de sensibil, şi a unui om supus slăbiciunilor de tot felul, chinuit de frica de a zbura cu avionul, de operaţia de hernie sau de regretele de după moartea mamei: "S-a dus omul care m-a iubit cel mai mult... m-am purtat urât cu ea, nervos, nu i-am făcut toate plăcerile - cei dragi sunt întotdeauna nedreptăţiţi - şi asta mă chinuie acum. În sufletul meu rămâne un gol pe care n-am să-l pot umple niciodată. (...) Ştiu că de acolo, de unde eşti, ai grijă de mine şi mă păzeşti! Draga mea mamă....."



 Toate articolele despre Portret Alexandru Tatos


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


Alte articole

 Alexandru Tatos - Febrilitatea unui talent de excepţie, Marian Rădulescu
 Note despre filmele lui Alexandru Tatos, Andreea Mihalcea
 Secretul armei... secrete deschide retrospectiva Alexandru Tatos în prezenţa echipei de filmare, Comunicat de presă
 7 Filme de Alexandru Tatos - program şi sinopsisuri, Comunicat de presă
 Filmele lui Alexandru Tatos, Andrei Rus
 Toate articolele despre Portret Alexandru Tatos


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer