aprilie 2013
Festivalul Internaţional de film NexT, 2013
În ultimii ani, în primele zile ale Anului Nou, primele fotografii din presa internaţională sunt acelea cu tinere englezoaice răpuse de excesul bahic din noaptea dintre ani. Probabil aceste ipostaze, deloc flatante, sugerează multe despre imaginea pe care au căpătat-o tinerele din generaţia "Vodka & Tampax" şi despre mutaţiile care s-au produs de-a lungul timpului în definirea feminităţii.

Despre comportamentul arbitrar al unor adolescente, dornice de maturizare "peste noapte" (în genul 13 Going on 30) narează şi Muriel d'Ansembourg în scurtmetrajul Good Night. Regizoarea oferă spectatorilor o dramă veridică, realistă şi îndrăzneaţă despre două tinere de paisprezece ani din Londra. Pelicula este o privire directă asupra unei lumi în care senzualitatea pare să domine toate celelalte calităţi din lista celor ce definesc feminitatea.

Astfel, Rachel (Anna Hogarth) şi Chloe (Rosie Day) decid să coboare în clocotul vieţii de noapte al marii metropole. Elegantul scurtmetraj amestecă realităţile lumii adulte cu preocupările unor pubere. Cele două "lolite" relevă nerăbdarea de-a fi sexy cu orice preţ, nerăbdare impusă de o societate care celebrează excesul. Substantivul "lolită" descrie un anume tip de tânără femeie, de obicei, o pre-adolescentă, cu impulsuri sexuale precoce şi cu o putere de seducţie imensă; putere ce se află la limita dintre inocenţă şi instinct.

Îmbrăcate provocator, fardate în exces cu sclipici, dar purtând încă aparatul dentar, cele două adolescente pătrund într-un alt fel de Wonderland. În această "Partiesland", plină de zgomot şi mişcare, adolescentele se izbesc de pericolele unui comportament necorespunzător. Filmul este construit în manieră clasică, urmărind toţi paşii în "ritul de trecere": pregătirea, spectacolul străzii (hoardele de petrecăreţi, hip-hop-erii), asaltul celor doi bărbaţi asupra fetelor, intervenţia "salvatorului"- Ian (Joy Taylor) şi concluzia.

Atmosfera întunecată a străzilor în care fetele sunt surprinse de cei doi agresori (plini de flegmă brit) pare desprinsă din peliculele despre Jack-Spintecătorul. Intervenţia salvatoare a lui Ian este răsplătită printr-o efuziune sentimentală acelor două adolescente. Chloe iniţiază încercarea de seducere a lui Ian printr-un soi de dans provocator-lasciv ce pare o ediţie minoră, nereuşită a celebrei scene din 9 1/2 Weeks cu Kim Bassinger.

Naraţiunea curge caligrafic, fără ornamente inutile. Imaginile realiste se succed destul de alert şi sunt contrapunctate de prim-planuri ale chipurilor fragede ale celor două eroine, aflate într-o solidaritate discretă. Sub stratul gros de make-up sclipicios, se zăreşte privirea de ciută speriată a fetei care-a vrut să închidă brusc uşa copilăriei. Autenticul nu a fost pătat de fard. Fără a fi didacticist sau feminist, filmul de scurtmetraj a lui Muriel d'Ansembourg păstrează o tonalitate optimistă. Stropii de ploaie ce se preling pe geamul maşinii cu care se întorc fetele acasă spală urmele unei nopţi rebele.

Pelicula tinerei regizoare este un comentariu lucid pe seama rolului jucat de femei într-un univers dedat excesului şi presiunea maturizării premature în rândul adolescentelor douămiiste.




Good Night
Regia: Muriel d'Ansembourg, Marea Britanie, 2012, 24′
Distribuţia: Anna Hogarth (Rachel), Rosie Day (Chloe). Jay Taylor (Ian), Dave MacRae (Rick), Michael Stevenson (Joel)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus