Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Război

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

E trist la noi în cuget şi roza-i fleşcăită - Război


Livia Stoica

mai 2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Când creierul scuipă sânge. Aşa aş rezuma Război, spectacolul de licenţă regie teatru semnat Radu Pocovnicu, după piesa de teatru cu acelaşi nume de Lars Noren.
 
Piesa prezintă efectul sinistru al războiului din perspectivă psihologică, arătând nivelul la care poate ajunge dezumanizarea individului pentru a supravieţui. Este înfăţişată povestea unei familii al cărei tată pleacă la război, întorcându-se orb după doi ani petrecuţi în lagăre. Revenirea sa constituie momentul declanşator al acţiunii, deoarece acesta, ca un erou tragic care vrea să restabilească ordinea şi dreptatea, cauzează prin lipsa sa de măsură efectul contrar: de haos. Entuziasmul tatălui de regăsire a familiei este brusc înlocuit de dezgust şi de violenţă atunci când constată mutaţiile sufleteşti suferite de copiii şi de soţie în absenţa sa. Fiica cea mare, Beenina, a devenit prostituată, culcându-se cu soldaţi americani şi ruşi, de la care obţine pachete de ţigări şi gumă de mestecat. Mama se refugiază în braţele cumnatului său, care, la final, pleacă cu fiica cea mare, părăsind-o. Iar Semira este copilul care spală păcatele tuturor şi care alege să nu se salveze pe ea, ci să-şi salveze tatăl. Intriga sună a telenovelă tragică, dar este un derivat al tragediei Agamemnon după Eschil: înapoierea lui Agamemnon din războiul troian determină începutul tragediei deoarece soţia, devenită amanta cumnatului în răstimp, îşi ucide soţul. Dramaturgul suedez rafinează puţin intriga, mutând sângele de pe pereţi în creiere, astfel încât mama nu mai înfige cuţitul în soţ. E mai subtilă: îl lasă să supravieţuiască cum o putea, ca un câine bătrân aruncat în pădure.


Este o piesă alcătuită din multiple momente dramatice, ca de pildă cel în care tatăl aproape că-şi siluieşte fiica cea mare, înnebunit de nimicul care îl înconjoară. Astfel de episoade violente sunt prezente pe tot parcursul spectacolului, fiind foarte bine punctate de regizor şi extrem de bine lucrate cu actorii, care demonstrează o bună înţelegere a personajelor.


Din punct de vedere al jocului actoricesc, Eliza Păuna (absolventă UNATC 2012 secţia Păpuşi marionete) construieşte un personaj fabulos, plin de fragilitate. Contrastant prin candoarea şi maturitatea de care dă dovadă, m-a dus cu gândul la sensibilitatea fetiţei cu chibrituri din basmul lui Andersen. Este atât de caldă şi de naturală interpretarea Elizei în rolul Semirei, încât ai vrea după spectacol să mergi s-o iei în braţe ca pe un copil şi s-o întrebi dacă vrea să jucaţi şotron.


Din punct de vedere regizoral, personajele şi situaţiile dramatice sunt foarte bine explorate, construite gradat până la punctul maxim de tensiune. Singura problemă a fost trecerea de la o scenă la alta, timp în care se schimba scenografia, şi care a avut efectul de a scădea foarte brusc explozia emoţională construită anterior. De pildă, episodul când fiica cea mare îşi roagă unchiul să plece cu ea, promiţându-i în schimb servicii sexuale, este cutremurătoare: Beeninei nu-i mai pasă nici de mamă nici de sora cea mică, vrea doar să se salveze din acest loc unde nu se întâmplă nimic şi unde întreţine relaţii sexuale cu bărbaţi în toalete jegoase de pe marginea şoselei. Este disperată să scape şi astfel e dispusă să-şi vândă trupul oricui, chiar iubitului mamei sale, adică unchiului său. "Fac orice, orice!", este exclamaţia Beeninei şi totodată laitmotivul piesei. Cât de mult poţi sluţi spiritul în favoarea corpului?


Ori când la finalul acestei scene cei doi se sărută, sugerând abandonarea definitivă a celorlalţi, eu, ca spectator, sunt prins total în convenţie şi în iluzoriul poveştii, fiind captiv emoţional. Prin urmare, este foarte riscant ca unui astfel de moment să îi urmeze o schimbare de decor tocmai de cei care au jucat scena precedentă. Iar să văd personajul care tocmai a plecat, întorcându-se pe scenă pentru a deplasa nişte obiecte de recuzită, îmi distruge tot efectul de zdruncinare emoţională. Şi deşi acest mod brechtian de a rupe bariera între personaj şi actor este des întâlnit, nu cred că îşi avea rostul în contextul unei spectacol care excelează în primul rând prin interpretarea stanislavskiană. Într-un spectacol ce are ca tematică războiul cred că ar trebui să prevaleze interpretarea, mai puţin elementele spectaculare, ca de pildă scenografia. Piesa este despre lucrurile implicite pe care toţi le ştiu cu privire la război, dar puţini le cunosc cu adevărat; ceea ce contează este ce se întâmplă, mai puţin unde.


În pofida acestor ruperi de ritm, am apreciat momentele tragicomice realizate de regizor, ca de pildă dansul Beeninei pe Backstreet Boys sau duetul muzical al celor două surori pe "Somewhere over the rainbow". Totodată scena primei mese de la întoarcerea tatălui este superb realizată prin folosirea contrapunctului. Se povesteşte cu atâta seninătate scena sacrificării câinelui pentru a-şi procura de mâncare, încât se aseamănă cu unul din sketchurile englezeşti în care orice lucru, oricât de sinistru, poate constitui un subiect de umor. Şi totuşi... "E trist la noi în cuget... şi roza-i fleşcăită", începea un cântec după război...
 
Producţie Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale"
Război de Lars Noren.
Spectacol de licenţă regie teatru. Clasa de regie Conf. univ. dr. Felix Alexa şi Conf. univ. dr. Ion Mircioagă. Profesor coordonator actorie: Prof. univ. dr. Adrian Ioan Titieni
Regia: Radu Pocovnicu
Asistent regie: Cosmin Dogaru
Scenografia: Cătălin Manea
Light design: Alexandros Raptis
Sound design: Andrei Raicu
Distribuţia: Elena Rotaru (Mama), Costin Dogioiu (Tatăl), Lorena Luchian (Beenina), Eliza Păuna (Semira), Rareş Andrici (Ivan)



 Toate articolele despre Război
 Toate articolele despre Spectacole UNATC


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Livia Stoica


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer