După ce în The Gladiator (2000) se ocupase de Imperiul Roman de prin anii 180, prin Kingdom of Heaven (2005) Sir Ridley Scott înaintează un mileniu pe scara timpului, oprindu-se la Sfântul Imperiu Roman şi la cruciadele în numele Domnului.
În 1184, pe când Ierusalimul este în mâna creştinilor, tânărul fierar Balian (Orlando Bloom), locuitor al unui sătuc francez, pierde totul: copilul îi moare, iar soţia, neputând suporta durerea, se sinucide. Tocmai acum poposeşte în fierărie baronul cruciat Godfrey de Ibelin (Liam Neeson), venit să-i ceară iertare lui Balian şi să-l recunoască drept fiu. Mai mult, el îi propune eroului să-l urmeze în drumul către Pământul Sfânt. Balian acceptă pentru a spăla păcatele soţiei şi pe cele ale sale (între timp, ucisese un preot ticălos). Rănit într-o ambuscadă, Godfrey va muri la scurt timp, nu înainte însă de a-l unge cavaler pe fiul său şi de a-i transmite, ca unic urmaş, sabia şi, implict, toată averea. Balian suferă peste noapte (la propriu) o transformare incredibilă, devenind, dintr-un umil fierar, un as al spadei neînfricat, dar şi – cum se va dovedi pe parcursul iniţiatic – un mare înţelept şi bun strateg. Pe scurt, eroul ajunge "cavalerul perfect", după modelul lui Lancelot sau Roland.
Acum începe practic acţiunea: Balian îl slujeşte cu credinţă pe regele lepros Baldwin al IV-lea (Edward Norton), se aliază cu diplomatul Tiberias (Jeremy Irons) împotriva crudului Guy de Lusignan (Marton Csokas) şi se îndrăgosteşte de sora regelui şi soţia lui Guy, frumoasa Sibylla (Eva Green). În final, când ceilalţi cavaleri au părăsit scena, eroul devine apărătorul Ierusalimului în faţa regelui musulman Saladin (Ghassan Massoud).
Ce este "regatul cerului" din titlu? Ne-o spune chiar Orlando Bloom: "Nu este un loc în care ajungem după moarte, ci unul pe pământ, un loc în care fiecare poate fi ceea ce este, în care poate trăi conform religiei şi tradiţiilor naţiei din care face parte. Este un regat al conştiinţei, al speranţei şi al solidarităţii între oameni. Este o lume ideală spre care năzuim cu toţii, o lume în care domnesc pacea şi buna înţelegere."
Principalul merit al filmului este imaginea lui John Mathieson, care a mai lucrat cu Ridley Scott la The Gladiator, iar acest lucru se vede încă de la primele imagini. Efectele speciale, prezente în vreo 800 (!) de cadre, sunt ireproşabile, dar, datorită computerului, la fel se întâmplă în majoritatea superproducţiilor hollywoodiene ale momentului, aşa că nici nu le mai putem include la capitolul bile albe.
Din păcate, scenariul debutantului William Monahan este prost construit şi incoerent, nereuşind să evidenţieze cum ar trebui teza filmului. Dar principala bilă neagră a filmului este protagonistul său. Dacă în apariţiile sale anterioare (trilogia Lord of the Rings , , Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl, Troy)fusese clar eclipsat în şarm – şi în har – de către parteneri (Viggo Mortensen, Johnny Depp, Brad Pitt sau Eric Bana) şi se salvase tocmai prin aceasta, Orlando Bloom, aflat la primul său rol principal, o dă în bară rău de tot. Tânărul june-prim, promovat inexplicabil de Hollywood, este fad şi monocord, iar noii săi muşchi – dobândiţi tocmai pentru acest film – nu pot compensa lipsa de talent. Distanţa dintre el şi Russell Crowe este similară cu cea valorică dintre Kingdom of Heaven şi The Gladiator. Orlando Bloom nu este pasărea Phoenix renăscută din cenuşa Troiei, ci doar un papagal umflat cu pompa, care fâsâie mult, dar nu reuşeşte să explodeze.