Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Hoţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

La piccola bellezza - Hoţi


Mihai Brezeanu

februarie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Despre oameni, cum ştiţi:
 
Care mai tânăr, care mai bătrân, care mai frumos, care mai pocit, care mai frate, care mai soră, care mai părinte, care mai soţ, care mai copil
 
Care mai corporatist, care mai gropar, care mai şomer, care mai poliţist, care mai angajat pe la vreo firmă anonimă, care mai ultim amploiat al unor terme falimentare, care mai dizeuză în vreun bar ruginit
 
Care mai visător, care mai pragmatic, care mai orientat spre carieră, care mai speriat de viitor, care mai trăind în trecut, care mai strângând bani pentru iluziile vieţii ce poate va veni
 
O femeie aşteptând 29 de ani bărbatul (d)intr-un hotel ("Ai aşteptat vreodată pe cineva?" "Nu" "Atunci nu ştii ce înseamnă singurătatea"), o femeie căutând ruşinată brăţara pe care îşi re-află numele, o femeie învelind în delicioase naivităţi brutalităţi cărora refuză să le cadă victimă (strângând de ouă pe cel ce strânge de gât)
 
Un bărbat rugându-se contra unui avort, un bărbat ucigând întoarcerea trecutului, un bărbat ucigând nesiguranţa viitorului,
 
Un soţ şi o soţie închizându-se în jurul nimicului, un soţ şi o soţie explodând în căutarea mai binelui, un frate şi o soră împingând, peste ani şi peste frici, o maşinuţă de jucărie
 
O scenă rotundă şi joasă (scenografie Andreea Săndulescu), actori ivindu-se din dosul stufului, pâlpâiri discrete, veioze de IKEA, reflectoare violente, şirurile ordonate ale luminiţelor gardând scările de acces ale spectatorilor, învăluind într-o aură extraterestră spaţiul şi timpul dintre multiplele scene şi poveşti
 
Muzici felurite, subliniind emoţia, însoţind tristeţea, potenţând ridicolul, mângâind înfrângerea (Vlaicu Golcea)
 
O perucă à la Tina Turner mustind de praful aşteptării în chip când comis, când ridicol (Diana Dumbravă)
 
Un puşti îmbătrânind într-o existenţă mâncată de derută (Conrad Mericoffer)
 
O pisi filiformă, cu maniere stridente şi suflet bun (Irina Antonie)
 
Un vestitor tragic al vremurilor noi (Claudiu Bleonţ, un rol de gropar ce reînvie o carieră)
 
O pereche de pantofi roşii slujind o Coană Efimiţa de secol nou (Ana Ciontea)
 
O pereche de pantofi roşii slujind un Conu' Leonida de secol nou (Cornel Scripcaru, demonstraţie de privire hipnotică şi recitare inteligentă)
 
Exemplu de clasicism post-modern, femeia între maternitate şi performanţă profesională (Medeea Marinescu)
 
Un martor consternat al unor confesiuni de tot râsul, dar şi al descompunerii propriei sale vieţi (Mihai Călin, mai bun de la rol la rol, strălucitor în registrul comic)
 
Femeia care a confiscat optimismul, punctul solar al tabloului la crepuscul (Natalia Călin, ce revelaţie!)
 
Bătrâna pendulând neobosit intre rătăcirea demenţei, tristeţea neîmplinirii şi o vitalitate atroce (minunată Liliana Ghiţă!)
 
Fiul rătăcit, fratele absent, Fin-alul implacabil (Marius Manole, compensând prin trup şi mişcare aroma de spleen pe care o degajă de la o vreme)
 
Personajul arhetipal, chipul pe ale cărui trasee se caţără, într-o cumplită competiţie, boala mamei, dispariţia fratelui, propriile angoase (Aida Avieriţei, imensul talent ce ameninţă să zguduie ierarhiile, tulburând aerul şi confiscând scena, prezenţă din soiul Cosminei Stratan în După dealuri)
 
Braţe, torsuri, gambe, umbre desenând perpetuu aerul (coregrafie Andrea Gavriliu)
 
Creatorul, păpuşarul-arhitect al universului pe care îl numim mereu straniu, fragil, oniric, din teamă de a-i spune, pur şi simplu, acasă (regie Radu Afrim)
 
Despre oameni ca noi (ce cehovian!), simplii trecători neştiuţi, sisific refăcând ceas de ceas necunoscuta frumuseţe a vieţii!



 Toate articolele despre Hoţi


2 comentarii

  • Cu simpatie
    Tavi P, 06.02.2014, 01:19

    Nu sunt om de teatru, ci doar om caruia ii place sa mearga la teatru, deci ma iertati ca inoportunez DAR:
    - referitor la cele scrise: dincolo de partea de letopiset, ma asteptam la o parte de critica mai consistenta. Analiza, dincolo de indexul personajelor si actorilor.
    - dupa parerea mea piesa este salvata de Natalia Călin, un mare plus pt jocul sau natural si ironiile pe care le stapaneste
    - un mare minus pt jocul declamator, vetust (in opinia mea de neofit) al cuplului cu "pantofi rosii". Probabil se adreseaza unui public care asta asteapta sa vada intre peretii TNB (fie ei si renovati) si asta serveste. Cu greu am suportat sa privesc..
    - regizorul dupa 2 piese care m-au tinut cu sufletul la gura: Avalansa si Napasta, face un pas inapoi (in opinia mea). Sper ca la urmatoarea piesa (la care, sigur, voi merge) sa vina necesarul salt inainte.

    • RE: Cu simpatie
      barbu brailoiu, 20.02.2014, 13:35

      şi mie, spectacolul mi s-a părut excesiv de lung - asta, în condiţiile în care textul îşi refuză o structură evolutivă, preferând alăturarea unor episoade (eventual interesante), asemeni mărgelelor pe un fir.... care nu se mai termină, poate dura la nesfârşit
      se caută pitorescul, inclusiv printr-un comic destul de discutabil, împănat cu destule trivialităţi de limbaj şi cu un inutil spectacol de nuditate totală a lui bleonţ.
      de altfel, obsesia unor semne teatrale "tari" trădează stângăciile teatrului de tip studenţesc, mereu nesigur că spectatorul ar putea să priceapă subtilitatea


Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 Vieţi furate - Hoţi, Iulia Popovici
 Despre viaţă, cu spaimă - Hoţi, Silvia Dumitrache


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer