Acţiunea are loc în New York-ul anului 1974. Chris (Clive Owen) tocmai ce a fost eliberat pentru bună purtare; Frank (Billy Crudup) îl aşteaptă în faţa porţii. Urmează tentativa drumului obişnuit spre mântuire, în care fratele poliţist îl găzduieşte, îi găseşte de lucru, îi facilitează restabilirea relaţiei cu Monica (soţia) şi fiul lor; totul în speranţa schimbării. Însă Chris îşi vizitează vechii tovarăşi (de care pare în continuare legat), iar expoziţiunea e trecută rapid, pentru că mai important e ce urmează după un proces care nu se deosebeşte de majoritatea. Fostul condamnat nu reuşeşte să stea deoparte de greşelile trecutului. De aşteptat, această variantă scenaristică, la care a colaborat chiar James Gray, autorul We Own the Night, ce pare adeptul acestui contrast bine-rău, în care personajul negativ e pozitivizat, prin faptul că e nonconformist şi are o aură de care personajul pozitiv nici nu se apropie (nu pentru că ar fi tern sau palid în însuşiri, ci pentru că îi lipseşte pecetea radiantă a lui Chris, a cărui simplă prezenţă umple singură o încăpere).
Tabloul e întregit de o serie de personaje feminine şi de tatăl celor doi (un geriatric James Caan), care i-a crescut singur şi are propriile nemulţumiri şi defecte; fiecare aduce câte o informaţie nouă sau facilitează o situaţie. Pe parcurs, inevitabilele conflicte familiale survin, iar la suprafaţă ies o pleiadă de amintiri dureroase; însă legătură de sânge pare să fie mai presus de orice chestiune pământească. Chris pare că ar vrea să purceadă din nou pe calea fărădelegii, iar Frank e pus în imposibilitatea de-a evita conflictul direct cu mai bătrânul său frate.
Pe lângă povestea ramificată, dar expusă clar şi dezvăluită matematic, se remarcă întregul decupaj cinematografic şi fidelitatea cu care Canet şi echipa de producţie recreează perioada şaptezecistă. Maşini, îmbrăcăminte, tunsori, tipuri de relaţionări interumane, sunt foarte atent îmbinate şi dovedesc o cercetare minuţioasă. Finalul-twist va dinamita întreaga situaţie; o va întoarce la o sută optzeci de grade, în relaţia celor doi protagonişti şi opinia noastră, a publicului, despre aceasta. Până la urmă, cine e rău şi cine e bun?