Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Blood Ties

Rău, bun; joaca de-a conceptele - Blood Ties


Eliberart, iunie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
După câteva filme regizate în Franţa, Guillaume Canet (cel care a început ca actor şi pe care poate îl ştiţi din The Beach, unde a fost secundar, lângă Di Caprio) trece oceanul şi transpune pe ecran o poveste cu nuanţe poliţiste. Blood Ties este un fel de We Own the Night (2007) sau, mai mioritic şi muzical, ceva pe tipicul melodiei Alex şi Tony de la BUG Mafia - unde fraţii aleg căi diferite, unul fiind de partea legii, celălalt împotriva acesteia.

Acţiunea are loc în New York-ul anului 1974. Chris (Clive Owen) tocmai ce a fost eliberat pentru bună purtare; Frank (Billy Crudup) îl aşteaptă în faţa porţii. Urmează tentativa drumului obişnuit spre mântuire, în care fratele poliţist îl găzduieşte, îi găseşte de lucru, îi facilitează restabilirea relaţiei cu Monica (soţia) şi fiul lor; totul în speranţa schimbării. Însă Chris îşi vizitează vechii tovarăşi (de care pare în continuare legat), iar expoziţiunea e trecută rapid, pentru că mai important e ce urmează după un proces care nu se deosebeşte de majoritatea. Fostul condamnat nu reuşeşte să stea deoparte de greşelile trecutului. De aşteptat, această variantă scenaristică, la care a colaborat chiar James Gray, autorul We Own the Night, ce pare adeptul acestui contrast bine-rău, în care personajul negativ e pozitivizat, prin faptul că e nonconformist şi are o aură de care personajul pozitiv nici nu se apropie (nu pentru că ar fi tern sau palid în însuşiri, ci pentru că îi lipseşte pecetea radiantă a lui Chris, a cărui simplă prezenţă umple singură o încăpere).

Tabloul e întregit de o serie de personaje feminine şi de tatăl celor doi (un geriatric James Caan), care i-a crescut singur şi are propriile nemulţumiri şi defecte; fiecare aduce câte o informaţie nouă sau facilitează o situaţie. Pe parcurs, inevitabilele conflicte familiale survin, iar la suprafaţă ies o pleiadă de amintiri dureroase; însă legătură de sânge pare să fie mai presus de orice chestiune pământească. Chris pare că ar vrea să purceadă din nou pe calea fărădelegii, iar Frank e pus în imposibilitatea de-a evita conflictul direct cu mai bătrânul său frate.

Pe lângă povestea ramificată, dar expusă clar şi dezvăluită matematic, se remarcă întregul decupaj cinematografic şi fidelitatea cu care Canet şi echipa de producţie recreează perioada şaptezecistă. Maşini, îmbrăcăminte, tunsori, tipuri de relaţionări interumane, sunt foarte atent îmbinate şi dovedesc o cercetare minuţioasă. Finalul-twist va dinamita întreaga situaţie; o va întoarce la o sută optzeci de grade, în relaţia celor doi protagonişti şi opinia noastră, a publicului, despre aceasta. Până la urmă, cine e rău şi cine e bun?



 Toate articolele despre Blood Ties


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Ion Indolean


Alte articole

 Nuanţe de Gray - Blood Ties & The Immigrant, Andrei Gorzo
 Old school - Blood Ties, Sebastian M. Ceolca
 Un remake de şcoală veche - Blood Ties, Mihai Fulger
 Clive Owen şi Marion Cotillard susţinuţi de o coloană sonoră de zile mari: Gianni Morandi, Little Richard, Yodelice - Blood Ties, Comunicat de presă
 Clive Owen, the bad guy în Blood Ties: din 27 iunie 2014, în cinema, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Blood Ties


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer