Numai să nu faceţi eroi din ei - Shakespeare pentru Ana la Maratonul Teatrului Independent, 2015

"Dar voi vreţi să faceţi un film? Aaa, un spectacol." Artiştii care au lucrat la Shakespeare pentru Ana au pornit în căutarea unor sentimente universal valabile, care nu pot fi îngrădite nici măcar în cazul privării de libertate. În urma unui proces de documentare care a durat 5 luni, la începutul anului 2015, în trei penitenciare din Republica Moldova, a rezultat un spectacol. Unul mai puţin obişnuit, care ne arată că, deşi iubirea este un sentiment universal, ea se trăieşte altfel după gratii.

Spectacolul delimitează clar lumea celor trei penitenciare în care, deşi decorul rămâne acelaşi, patru bănci de un verde impersonal, descoperim personaje diferite care îşi desfăşoară cu o sinceritate dezarmantă poveştile intense de viaţă. Ne apropiem cu ajutorul celor cinci actori de o dimensiune cu totul necunoscută şi care ne obligă la întrebări de ordin social şi uman - cum trăiesc, simt şi gândesc oamenii de după gratii? Fiecare monolog transmite o combinaţie unică de împăcare şi regret, o pendulare între acceptarea trecutului şi imaginarea unui posibil viitor, pentru mulţi din ei încă prea îndepărtat pentru a conta cu adevărat. Ce altceva ar putea umple golul numit convenţional prezent mai bine ca iubirea?

Unul din adolescenţi a învăţat în penitenciar cum e să fii singur şi totuşi să mergi înainte. O gardiană de la penitenciarul de femei spune că iubirea de aici nu e foarte diferită de cea din viaţa din liberate. E simplu: unele o vând, altele o cumpără. Printre mituri sexuale şi frânturi de adevăr, atât deţinuţii cât şi angajaţii sunt bulversaţi că cineva din exterior arată interes pentru ei: "Nimeni nu ne-a zis ce trebuie şi ce nu trebuie să spunem."

Chiar dacă este vorba de un spectacol-documentar, asta nu însemnă că valoarea artistică are o importanţă secundară. Jocul actoricesc este foarte puternic, ajutat de faptul că actorii au relaţionat personal cu cei pe care îi înfăţişează. Limbajul lor este de asemenea păstrat, lumea din penitenciar recreându-se cu ajutorul ticurilor verbale şi exprimărilor specifice. Foarte potrivite sunt şi alegerile regizorale, de la sunetele uşilor grele de fier închizându-se pentru a marca sfârşitul unei scene la proiecţiile unor portrete ale actorilor în momente cheie. Ni se aminteşte constant că fragmentele sunt reale, iar personajele, oameni de rând, care din cauza unor întâmplări nefericite, au ajuns după gratii.

Cine mai sunt Romeo şi Julieta în acest context? Şi cum se compară iubirea dintre ei cu cea dintre cele două deţinute? Declaraţia de dragoste a Julietei, rostită de mai multe ori de una din actriţe, e cu atât mai sfâşietoare cu ea şi celelalte personaje simt că nu au nimic de pierdut. Se agaţă cu disperare de iubire, chiar dacă ea nu mai înseamnă renunţarea la nume şi statut. Se mulţumesc cu o vizită, o îmbrăţişare, un pachet, o mandarină, chiloţi curaţi, un pliculeţ de şampon - nimicuri care le fac viaţa mai umană.

Shakespeare pentru Ana - Foosbook - Chişinău
Cu: Doriana Zubcu-Mărginean, Olga Guţu-Cucu, Diana Decuseară, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleşca
Regia şi dramaturgia: Luminiţa Ţîcu
Scenografia: Tatiana Popescu
Video - Ian Onica
Echipa tehnică: Iurie Radu, Tatiana Raeţcaia
Director de proiect: Mihai Fusu