Alexandra Zamfirescu: Cum aţi pornit pe drumul independent?
Mihai Pintilei: Ca istorie personală, am avut norocul să lucrez în Târgu Mureş peste tot. Am lucrat la Naţional, la Ariel, am lucrat la Teatrul 74. Cunoşteam pe toată lumea. Simţeam că nu am unde să urc mai departe. Aşa că m-am mutat la Iaşi. În noiembrie 2011 repetăm într-o clădire lăsată în paragină. Era frig, aşa că am spart uşa de la intrarea în subsol şi am coborât. Era mai cald. Când am aprins lumina, m-am îndrăgostit. Câteva zile după, semnăm contractul de chirie. Aşa s-a născut Teatru FiX.
A.Z.: Este vorba de acţiune? Sau reacţiune?
M.P.: Cred că ambele. Noi ştiam că ne înhămăm la "muncă grea", dar la fel ca orice independent care a reuşit să amenajeze un spaţiu, am fost luaţi prin surprindere de câte inepţii apar în administrarea unui spaţiu. Uneori îţi vine să porneşti război cu toată lumea, dar toţi din independent ştim că fiecare acţiune are o reacţiune ataşată. Atâta timp cât ne ghidăm după propria noastră direcţie, respectiv totul pentru autor, lucrurile vor fi în regulă.
A.Z.: Care e scopul acestui "independent"?
M.P.: Au existat şi încă există neînţelegeri referitore la terminologie. Alternativ, independent, privat. Toate trei sunt puse obligat în raport cu instituţia de stat. Însă pentru majoritate, termenul "independent" a ajuns să conţină şi să se refere la un individ sau grup de indivizi educaţi în universităţile ţării, care profesează în afara structurilor recunoscute de stat. Pur şi simplu nu e loc de toată lumea, aşa că oamenii găsesc soluţii pentru a face ceea ce le place. Aşa se organizează trupe, ONG-uri, festivaluri etc.. Poate că la începutul anilor '90, independentul avea ca scop descoperirea unei alte estetici, sau o libertate în alegerea textelor. În ziua de azi însă, zona independentă este un sistem bine închegat, care poate fi văzut din două perspective: ca insider - mediu profesional; ca outsider - pepinieră de talente. Dacă ar fi trebuit să răspund la întrebare acum un an, probabil aş fi zis că scopul zonei independente este să obţină recunoaşterea pe care o merită. Dar mă pot lipsi foarte relaxat de orice recunoaştere azi, noi suntem aici, şi în zece ani noi vom conduce spaţiul cultural al ţării.
A.Z.: Ne ţinem departe de clişee şi canoane sau tot cădem în ele la un moment dat?
M.P.: Cred că din şcoală ne este inoculată o afinitate pentru textele antologice. Dacă ne gândim că există două sisteme: unul care operează pe antologic şi celălalt care încă îşi descoperă identitatea, dacă mediul independent nu investeşte în autor, atunci cine să o facă? Independentul are în opţiunea pentru texte o libertate mai mare decât restul mediului teatral. Sigur, libertatea nu este obligativitate, dar noi ca spaţiu independent, ocupăm o nişă: textul nou de teatru. Am avea câteva texte antologice pe care am dori foarte mult să le montăm, dar ele nu fac parte din direcţia stabilită pentru teatrul FiX.
A.Z.: Pe ce tip de piesă se mulează cel mai bine teatrul independent?
M.P.: Orice. Până la urmă asta e una dintre definiţiile independentului Avem în ţară câteva şcoli de scriere dramatică, avem internet, nu ducem lipsă de piese. Dacă te gândeşti la imaginea ta, la estetica ta, la subiectele tale, ştii ce text să alegi. Ţine de operatorul cultural. Important e să fi consecvent în opţiuni.
A.Z.: Ce preferă publicul: comedie sau dramă?
M.P.: Cred că orice public ar prefera comedia în locul dramei. Dar asta nu e o problemă, e un semn de sănătate. Până la urmă, creatorii de teatru încearcă să servească publicului dramă printre efecte comice. Unii reuşesc mai bine, alţii mai puţin. Vreau ca oamenii să se scape pe ei de râs la spectacolele noastre, deşi ele au componente foarte serioase. Cred că ţine de modul în care spui povestea.
A.Z.: Şi acum în încheiere, să ne întoarcem la origini. Dacă ar fi să montaţi o tragedie antică pentru publicul independent, care ar fi şi cum aţi vedea-o montată în zilele noastre?
M.P.: Muştele, de Sartre, nu e antică, dar e identică şi absolut perfectă din toate punctele de vedere. E o bijuterie. În privinţa montării, intră în acelaşi tipar pe care îl încerc şi care nu-mi iese niciodată: să ţin publicul în picioare toată durata spectacolului.
***
Teatrul FiX va juca în Festivalul Naţional de Teatru INDEPENDENT, 2015, două spectacole, astfel:Joi, 5 noiembrie 2015
ora 20:15, Lumi Posibile, TEATRUL FIX Iaşi / Se joacă la: Teatrul de Artă Bucureşti - OFF (1h 40 min)
Vineri, 6 noiembrie 2015
ora 19:00, Hamlet pentru Hamlet, TEATRUL FIX Iaşi / Se joacă la: Unteatru - IN (1h 30 min)