Studii: U.N.A.T.C. Bucureşti, secţia Actorie, promoţia 2012, clasa prof. univ. dr. Olga Delia Mateescu şi conf. univ. dr. Paul Chiribuţă
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Grup, cu spectacolul http://error500 (texte de William Shakespeare), regizor Vlad Trifas
Rareş Tileagă: Cine este Lucian?
Lucian Ionescu: Eu.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
L.I.: Înainte de facultate nu prea vedeam teatru, aşa că nu prea aveam o părere despre el. Acum îl văd ca pe un spaţiu mic în care, cu fiecare rol, pot descoperi lumea.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actor, în cel mai bun sens.
L.I.: O să merg pe mâna altor 1.000.000 de actori care ar spune asta şi o să răspund: Al Pacino.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actor.
L.I.: În anul I de master am jucat o producţie de commedia dell'arte, în comuna Băileşti, la casa de cultură de acolo. În sală erau în jur de 5 grade, clădirea neavând încălzire. Toate momentele care începeau pe centrul scenei se terminau în colţul din stânga al avanscenei, acolo fiind plantat un proiector, care era singura sursă de căldură din acea sală. Imagine...
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
L.I.: Ei sunt cam cei mai importanţi oameni din sală, atunci când joc. Trebuie să audă, să înţeleagă, să se emoţioneze, au nevoie de atenţie, de privilegiul de a fi omul invizibil în toate evenimentele desfăşurate în faţa ochilor lor. Ne jucăm între noi, dar jucăm pentru ei.
R.T.: Crezi în aplauze?
L.I.: Daaaaaaaaaaaa!!!
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
L.I.: Imposibil de calculat. De aceea este un vis.
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
L.I.: Umorul.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
L.I.: Lipsa de profesionalism şi superficialitatea.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
L.I.: Dacă e constructivă, e foarte importantă.
R.T.: Ce citeşti?
L.I.: Momentan, Bulgakov.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
L.I.: Jocurile pe calculator şi telefon, cărţile, rolurile pe care aş vrea să le fac, cât de repede evoluează tehnologia...
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actor?
L.I.: De superficialitate.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi viu.
L.I.: Prietenii, teatrul, natura, mâncarea, sportul.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
L.I.: Să faci ca găina. Poate păcăleşti pe cineva că poţi să zbori.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
L.I.: Îţi place? Încearcă. E o povară? Încearcă altceva, cât mai poţi.
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
L.I.: Simt o capcană aici. Toţi.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
L.I.: Faci ce îţi place în viaţă.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
L.I.: Când mi-am dat seama că nu vreau să stau în faţa calculatorului pentru tot restul vieţii, ci doar atunci când vreau să mă joc.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP?
L.I.: Atunci când sari un gard, te împiedici şi, în loc să înjuri că n-ai reuşit, spui HOP cu umor şi data viitoare exersezi detenta.
R.T.: Cum se face că ai ales, la HOP, participarea în grup, în defavoarea celei individuale?
L.I.: Sunt adeptul lucrului în echipă şi am avut ocazia să mă întâlnesc cu colegi noi şi texte şi situaţii pe care nu le-am studiat până acum.