Studii: Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, secţia Actorie, promoţia 2014, clasa prof. conf. dr. habil. Miklós Bács
Participă la Gala HOP 2016, la secţiunea Individual, cu Limitact (texte din piesa Îmblânzirea scorpiei, de William Shakespeare)
Rareş Tileagă: Cine este Ioana?
Ioana-Maria Repciuc: Înainte de toate, un om.
R.T.: Cum vedeai teatrul, înainte de facultate, şi cum îl vezi acum?
I.-M. R.: Înainte îl vedeam mai mult din public, acum îl văd mai mult de pe scenă.
R.T.: Spune-mi un nume care te-a marcat, ca actriţă, în cel mai bun sens.
I.-M. R.: M-au inspirat mai multe întâlniri, mai mulţi oameni, dar numele nu a contat niciodată.
R.T.: Povesteşte, pe scurt, cel mai amuzant lucru care ţi s-a întâmplat, ca actriţă.
I.-M. R.: Sunt o mulţime de întâmplări amuzante, dar puţin cam intime, pe care le-aş putea povesti. Prefer să le scriu într-o autobiografie, la final de carieră.
R.T.: Cât de mult contează pentru tine oamenii din sală, atunci când joci?
I.-M. R.: Contează enorm schimbul de energie.
R.T.: Crezi în aplauze?
I.-M. R.: În cele sincere, da.
R.T.: Cât de mare este distanţa între ceea ce visezi să faci şi ceea ce faci acum?
I.-M. R.: Dacă aş face acum exact ceea ce visez, la ce aş mai visa?
R.T.: Ce îţi place în teatrul românesc?
I.-M. R.: Faptul că, împreună cu noi, se luptă să trăiască, în ciuda tuturor obstacolelor.
R.T.: Ce te dezamăgeşte în teatrul românesc?
I.-M. R.: Faptul că nu se acordă şanse egale tuturor.
R.T.: Ce importanţă are pentru tine critica?
I.-M. R.: O părere.
R.T.: Ce citeşti?
I.-M. R.: Ce simt că mă hrăneşte.
R.T.: Ce altceva, în afară de teatru, îţi ocupă mintea în fiecare zi?
I.-M. R.: Oamenii importanţi din viaţa mea şi muzica.
R.T.: De ce lucruri te temi, ca actriţă?
I.-M. R.: De mine.
R.T.: Enumeră câteva lucruri care te fac să te simţi vie.
I.-M. R.: Iubirea, întâlnirile care au un rol esenţial în dezvoltarea mea, discuţiile (în contradictoriu) în care îmi susţin cu tărie punctul de vedere, jazz-ul, pisicile, sportul şi înălţimile.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine expresia "să dai din coate"?
I.-M. R.: Să lupţi pentru ceea ce îti doreşti cu adevărat.
R.T.: Ce i-ai spune unui tânăr absolvent de liceu, care vrea să facă Actoria?
I.-M. R.: L-aş îndemna să se gândească foarte bine la tot ce implică o facultate vocaţională, mai ales dacă îşi doreşte să profeseze în domeniu.
R.T.: Ce regizor ai vrea să te sune?
I.-M. R.: Cât mai mulţi.
R.T.: Cum înţelegi succesul?
I.-M. R.: Ca pe o coroană care, odată dobândită, trebuie purtată cu modestie şi umilinţă.
R.T.: Când ai început să te gândeşti serios la teatru? Şi, mai ales, de ce?
I.-M. R.: Atunci când am început să îmi pun întrebari. De ce? Pentru că nu găseam răspunsuri.
R.T.: Spuneai, într-un interviu din 2014, că generaţia de acum e "puţin mai proastă decât cele precedente şi puţin mai bună decât cele care urmează". Chiar atât de trist stau lucrurile?
I.-M. R.: Da.
R.T.: Ce înseamnă pentru tine HOP, având deja experienţa participării din 2014?
I.-M. R.: O a doua experienţă. O nouă provocare.