Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Festivalul de Film Documentar One World România, 2017

Program şi sinopsisuri One World Romania, 2017


Comunicat de presă

martie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Program One World Romania, 2017

Luni, 13 martie 2017

Cinema Pro
ora 20:00 - Deschiderea festivalului | Patriotic Lesson[0] (20 min),
regia: Filip Jacobson, ţara: Polonia, Germania

Cinema Eforie
ora 18:00 - Weiner[3] (96 min),
regia: Josh Kriegman, Elyse Steinberg, ţara: SUA
ora 20:30 - A Young Patriot[5] (106 min),
regia: Du Haibin, ţara: China, Franţa

Cinema Union
ora 18:00 - Hissein Habré: a Chadian Tragedy[7] (82 min),
regia: Mahamat-Saleh Haroun, ţara: Chiad, Franţa
ora 20:30 - Tempestad[9] (105 min),
regia: Tatiana Huezo, ţara: Mexic

Cinema Elvire Popesco
ora 18:00 - Memories of a Penitent Heart[11] (72 min), regia: Cecilia Aldarondo, ţara: SUA, Puerto Rico
ora 20:30 - When Two Worlds Collide[13] (103 min),
regia: Heidi Branderburg, Mathew Orzel, ţara: Peru, SUA, Marea Britanie

Marţi, 14 martie 2017

Cinema Eforie
ora 10:00 - Proiecţie liceeni: Patriotic Lesson[1] (20 min),
regia: Filip Jacobson, ţara: Polonia, Germania
+ Refugee Blues[15] (6 min),
regia: Stephan Bookas,Tristan Daws, ţara: Marea Britanie, Franţa
+ Sand Men[18] (15 min),
regia: Tal Amiran, ţara: Marea Britanie
ora 14:00 - Proiecţie liceeni: Frăţia[20] (52 min),
regia: Cătălin Farcaş, ţara: România
ora 18:00 - Gulîstan, Land of Roses[22] (84 min),
regia: Zaynê Akyol, ţara: Canada, Germania
ora 20:30 - FC Roma[24] (76 min),
regia: Tomáš Bojar, Rozálie Kohoutová, ţara: Republica Cehă

Cinema Union
ora 18:00 - Cameraperson[26] (102 min),
regia: Kirsten Johnson, ţara: SUA
ora 20:30 - Europe, She Loves[28] (100 min),
regia: Jan Gassmann, ţara: Elveţia, Germania

Cinema Elvire Popesco
ora 18:00 - Hissein Habré: a Chadian Tragedy[8] (82 min),
regia: Mahamat-Saleh Haroun, ţara: Chiad, Franţa
ora 20:30 - Normal Autistic Film[30] (88 min),
regia: Miroslav Janek, ţara: Republica Cehă

Muzeul Ţăranului Român
ora 18:30 - American Anarchist[33] (80 min),
regia: Charlie Siskel, ţara: SUA
ora 20:30 - Ţara moartă / work-in-progress[35] (85 min),
regia: Radu Jude, ţara: România

Rezidenţa Scena9
ora 17:00 - De 10 ani în Europa: pe val, la vale şi înapoi | Proiecţie "Infinitul la Ceske Velenice"[36]
regia: Jan Gogola, ţara: Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia

Miercuri, 15 martie 2017

Cinema Eforie
ora 10:00 - Proiecţie liceeni: Welcome to F.L.[37] (75 min)
regia: Geneviève Dulude-De Celles, ţara: Canada
ora 14:30 - Proiecţie liceeni: Normal Autistic Film[31] (88 min)
regia: Miroslav Janek, ţara: Republica Cehă
ora 18:00 - Normal Autistic Film[32] (88 min),
regia: Miroslav Janek, ţara: Republica Cehă
ora 20:30 - Burning Out[40] (90 min),
regia: Jérôme le Maire, ţara: Belgia, Elveţia, Franţa

Cinema Union
ora 18:00 - Procesul / work-in-progress[42]
regia: Claudiu Mitcu, ţara: România
ora 20:30 - Samuel in the Clouds[43] (70 min),
regia: Pieter van Eecke, ţara: Belgia, Olanda

Cinema Elvire Popesco
ora 18:00 - FC Roma[25] (76 min),
regia: Tomáš Bojar, Rozálie Kohoutová, ţara: Republica Cehă
ora 20:30 - Patriotic Lesson[2] (21 min),
regia: Filip Jacobson, ţara: Polonia, Germania
+ Difficult Choice[45] (70 min),
regia: Zuzana Piussi, ţara: Republica Cehă, Republica Slovacă

Muzeul Ţăranului Român
ora 18:30 - Memories of a Penitent Heart[12] (72 min)
regia: Cecilia Aldarondo, ţara: SUA, Puerto Rico
ora 20:30 - Europe, She Loves[29] (100 min),
regia: Jan Gassmann, ţara: Elveţia, Germania

Rezidenţa Scena9
ora 17:00 - Bolile sănătăţii

Centrul Naţional al Dansului
ora 19:30 - My Talk With Florence[46] (129 min),
regia: Paul Poet, ţara: Austria

Joi, 16 martie 2017

Cinema Eforie
ora 14:30 - Proiecţie liceeni: White Rage[48] (70 min),
regia: Arto Halonen, ţara: Finlanda
ora 18:00 - Catching Haider[51] (91 min),
regia: Nathalie Borgers, ţara: Austria, Germania
ora 20:30 - A German Life[53] (109 min),
regia: Christian Krönes, Olaf S. Müller, Roland Schrotthofer, Florian Weigensamer,
ţara: Austria, Germania

Cinema Union
ora 18:00 - Circuit / work-in-progress[55]
regia: Monica Lazurean, ţara: România
ora 20:30 - Burning Out[41] (90 min),
regia: Jérôme le Maire, ţara: Belgia, Elveţia, Franţa

Cinema Elvire Popesco
ora 18:00 - Samuel in the Clouds[44] (70 min),
regia: Pieter van Eecke, ţara: Belgia, Olanda
ora 20:30 - Sand Men[19] (15 min)
regia: Tal Amiran, ţara: Marea Britanie
+ Frăţia[21] (52 min),
regia: Cătălin Farcaş, ţara: România

Muzeul Ţăranului Român
ora 18:30 - White Rage[49] (70 min),
regia: Arto Halonen, ţara: Finlanda
ora 20:30 - Insult[56] (93 min),
regia: Gertraud Schwarz, ţara: Austria

Galeria Posibilă
ora 19:00 - My Talk With Florence[47] (128 min),
regia: Paul Poet, ţara: Austria

Rezidenţa Scena9
ora 17:00 - Domesticind violenţa domestică

Vineri, 17 martie 2017

Cinema Eforie
ora 10:00 - Proiecţie liceeni: Tower[58] (82 min),
regia: Keith Maitland, ţara: SUA
ora 16:00 - Everything's Under Control[61] (93 min)
regia: Werner Boote, ţara: Austria
ora 18:00 - Siberian Floating Hospital[63] (65 min),
regia: Tatyana Soboleva, ţara: Rusia
ora 20:00 - Ada for Mayor[65] (86 min),
regia: Pau Faus, ţara: Spania
ora 22:00 - Raving Iran[67] (84 min),
regia: Susanne Regina Meures, ţara: Elveţia

Cinema Union
ora 16:00 - Insult[57] (93 min),
regia: Gertraud Schwarz, ţara: Austria
ora 18:00 - White Rage[50] (70 min),
regia: Arto Halonen, ţara: Finlanda
ora 20:00 - See You in Chechnya[69] (68 min),
regia: Alexander Kvatashidze, ţara: Georgia, Estonia, Franţa, Germania
ora 22:00 - Forever Pure[71] (85 min),
regia: Maya Zinshtein, ţara: Israel, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia

Cinema Elvire Popesco
ora 16:00 - Shadow World[73] (94 min),
regia: Johan Grimonprez, ţara: SUA, Belgia, Danemarca, Marea Britanie
ora 18:00 - All Governments Lie[75] (92 min),
regia: Alfred Peabody, ţara: Canada, SUA
ora 20:00 - Welcome to F.L.[38] (75 min),
regia: Geneviève Dulude-De Celles, ţara: Canada
ora 22:00 - Tower[59] (82 min),
regia: Keith Maitland, ţara: SUA

Muzeul Ţăranului Român
ora 16:00 - Refugee Blues[16] (6 min),
regia: Stephan Bookas, Tristan Daws, ţara: Marea Britanie, Franţa
+ The Good Postman[77] (82 min),
regia: Tonislav Hristov, ţara: Finlanda, Bulgaria
ora 18:30 - A început ploaia[79] (70 min),
regia: Eleonora Mignoli, ţara: România, Italia, Marea Britanie
ora 21:00 - A German Life[54] (109 min),
regia: Christian Krönes, Olaf S. Müller, Roland Schrotthofer, Florian
Weigensamer, ţara: Austria,Germania

Galeria Posibilă
ora 19:00 - Sahia Vintage: Ministerul Identităţii[80]

Rezidenţa Scena9
ora 17:00 - Coaliţia fricii

Sâmbătă, 18 martie 2017

Cinema Eforie
ora 12:00 - See You in Chechnya[70] (68 min),
regia: Alexander Kvatashidze, ţara: Georgia, Estonia, Franţa, Germania
ora 14:00 - Welcome to F.L.[39] (75 min),
regia: Geneviève Dulude-De Celles, ţara: Canada
ora 16:00 - All Governments Lie[76] (92 min),
regia: Alfred Peabody, ţara: Canada, SUA
ora 18:00 - I Didn't Cross the Border, the Border Crossed Me[82] (75 min),
regia: Toma Chagelishvili, ţara: Georgia, Germania
ora 20:00 - Decernarea premiului One World Romania, 2017 | Varză, cartofi şi alţi demoni[84] (60 min),
regia: Şerban Georgescu, ţara: România
ora 22:00 - Liberami[85] (89 min),
regia: Federica di Giacomo, ţara: Italia, Franţa

Cinema Union
ora 12:00 - Alice Cares[87] (75 min),
regia: Sander Burger, ţara: Olanda
ora 14:00 - Siberian Floating Hospital[64] (65 min),
regia: Tatyana Soboleva, ţara: Rusia
ora 16:00 - City 40[89] (83 min),
regia: Samira Goetschel, ţara: SUA, Rusia
ora 18:00 - Refugee Blues[17] (6 min),
regia: Stephan Bookas, Tristan Daws, ţara: Marea Britanie, Franţa
+ The Good Postman[78] (82 min),
regia: Tonislav Hristov, ţara: Finlanda, Bulgaria
ora 20:00 - Hooligan Sparrow[91] (84 min),
regia: Nanfu Wang, ţara: China, SUA
ora 22:00 - Deadlock[93] (94 min),
regia: Harutyun Khachatryan, ţara: Armenia

Cinema Elvire Popesco
ora 12:00 - Sahia Vintage: Ministerul Identităţii[81]
ora 16:00 - Borders[95] (10 min)
regia: Damjan Kozole, ţara: Slovenia
+ The Chechen Family[96] (64 min),
regia: Martín Solá, ţara: Argentina
ora 18:00 - Blood Sisters[98] (83 min),
regia: Malin Andersson, ţara: Suedia, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Franţa
ora 20:00 - Gulîstan, Land of Roses[23] (84 min),
regia: Zaynê Akyol, ţara: Canada, Germania
ora 22:00 - Everything's Under Control[62] (93 min),
regia: Werner Boote, ţara: Austria

Muzeul Ţăranului Român
ora 12:00 - Ada for Mayor[66] (86 min),
regia: Pau Faus, ţara: Spania
ora 14:00 - Shadow World[74] (94 min),
regia: Johan Grimonprez, ţara: SUA, Belgia, Danemarca, Marea Britanie
ora 16:00 - Raving Iran[68] (84 min),
regia: Susanne Regina Meures, ţara: Elveţia
ora 18:30 - Tower[60] (82 min),
regia: Keith Maitland, ţara: SUA
ora 21:00 - Wild Plants[100] (108 min),
regia: Nicolas Humbert, ţara: Elveţia, Germania

Duminică, 19 martie 2017

Cinema Eforie
ora 14:00 - Forever Pure[72] (85 min),
regia: Maya Zinshtein, ţara: Israel, Marea Britanie, Irlanda, Norvegia
ora 16:00 - Deadlock[94] (94 min),
regia: Harutyun Khachatryan, ţara: Armenia
ora 18:00 - When Two Worlds Collide[14] (103 min),
regia: Heidi Branderburg, Mathew Orzel, ţara: Peru, SUA, Marea Britanie
ora 20:30 - Proiecţia filmului câştigător

Cinema Union
ora 14:00 - I Didn't Cross the Border, the Border Crossed Me[83] (75 min),
regia: Toma Chagelishvili, ţara: Georgia, Germania
ora 16:00 - Blood Sisters[99] (83 min),
regia: Malin Andersson, ţara: Suedia, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Franţa
ora 18:00 - Catching Haider[52] (91 min),
regia: Nathalie Borgers, ţara: Austria, Germania
ora 20:30 - A Young Patriot[6] (106 min),
regia: Du Haibin, ţara: China, Franţa

Cinema Elvire Popesco
ora 14:00 - City 40[90] (83 min),
regia: Samira Goetschel, ţara: SUA, Rusia
ora 16:00 - American Anarchist[34] (80 min),
regia: Charlie Siskel, ţara: SUA
ora 18:00 - Wild Plants[101] (108 min),
regia: Nicolas Humbert, ţara: Elveţia, Germania
ora 20:30 - Tempestad[10] (105 min),
regia: Tatiana Huezo, ţara: Mexic

Muzeul Ţăranului Român
ora 12:00 - Liberami[86] (89 min),
regia: Federica di Giacomo, ţara: Italia, Franţa
ora 14:00 - Hooligan Sparrow[92] (84 min),
regia: Nanfu Wang, ţara: China, SUA
ora 16:00 - Weiner[4] (96 min),
regia: Josh Kriegman, Elyse Steinberg, ţara: SUA
ora 18:30 - Alice Cares[88] (75 min),
regia: Sander Burger, ţara: Olanda
ora 20:30 - Cameraperson[27] (102 min),
regia: Kirsten Johnson, ţara: SUA

Centrul Naţional al Dansului
ora 12:00 - The Chechen Family[97] (64 min),
regia: Martín Solá, ţara: Argentina


[0] [1] [2] Patriotic Lesson / Lecţia de patriotism
La o şcoală primară din Polonia se desfăşoară un concurs de cântece patriotice. Pe scenă, copiii se întrec în preamărirea eroilor şi luptelor sângeroase. În jurul lor, părinţii şi profesorii duc propriile lor bătălii tensionate. Un scurtmetraj filmat cu eleganţă despre ce înseamnă patriotismul pentru diferite generaţii.
[3] [4] Weiner
"Ce nu e în regulă cu dumneavoastră?", îl întreabă un reporter de televiziune pe candidatul la primăria New Yorkului, Anthony Weiner, într-un moment-cheie al filmului. Weiner, filmat singur în platoul din New York de unde îi răspunde reporterului aflat în Washington, gesticulează virulent în aer şi zâmbeşte în timp ce ultima lui speranţă politică este mistuită sordid de tabloide. Unul dintre cele mai captivante documentare de campanie făcute vreodată, Weiner documentează - graţie unui acces incredibil - o fascinantă conflagraţie creată de interacţiunea dintre ambiţia nestăvilită, narcisismul, compulsivitatea sexuală şi încrederea oarbă a aristocraţiei politice în puterea ei de a manipula mass-media, desfăşurate pe fundalul fascinant al New Yorkului.
[5] [6] A Young Patriot / Tânărul patriot
Născut la un an după masacrul din Piaţa Tiananmen din 1989, Xiao Zhao e un tânăr idealist animat de un profund patriotism şi de o la fel de profundă pasiune pentru memoria lui Mao Zedong, care are aceeaşi zi de naştere cu el. Regizorul Du Haibin îl urmăreşte pe Zhao vreme de cinci ani, începând cu perioada petrecută ca elev într-un sat îndepărtat din provincia Shanxi, continuând cu studenţia la universitatea Chengdu şi până la experienţa de voluntariat într-una dintre cele mai sărace regiuni ale Chinei, lângă graniţa cu Tibetul. Amărăciunea şi dezamăgirea lui Zhao, care începe să vadă realitatea chineză dincolo de avântul naţionalist iniţial, servesc drept filtru pentru o imagine vibrantă, dar neliniştitoare, a Chinei moderne - o ţară în plină dezvoltare în care noua prosperitate maschează corupţia şi îndoctrinarea. Spre ce să priveşti şi cât să treci cu vederea, pentru a rămâne patriot?
[7] [8] Hissein Habré: a Chadian Tragedy / Hissein Habré, Tragedia Ciadului
Ferm ancorat în prezent, acest documentar prezentat la Cannes chiar înaintea verdictului final împotriva lui Hissein Habré, a şocat publicul cu revizitarea frontală a uneia dintre cele mai dure dictaturi din trecutul apropiat: campania de arestări, tortură şi execuţii condusă de Habré în perioada în care a fost preşedintele Ciadului între 1982 şi 1990. În timp ce majoritatea planetei era preocupată de Războiul Rece din emisfera nordică, Habré a ucis circa 40.000 de oameni, cu sprijinul Statelor Unite, care l-au considerat aliat, şi al Franţei, care a finanţat până şi poliţia politică din Ciad. În timp ce Habré este judecat în Senegal, unde se află în exil, Clément Abaifouta, un activist care reprezintă supravieţuitorii regimului Habré, revizitează frontal, dar fără patetism ororile trecutului în conversaţii cu victimele, dar şi cu călăii.
[9] [10] Tempestad
Două femei prinse în păienjenişul corupţiei şi fărădelegii îşi spun poveştile, pe cât de diferite, pe atât de simptomatice: într-o ţară în care autorităţile sunt neputincioase în cel mai bun caz sau complice în cel mai rău caz, una şi-a pierdut libertatea, alta - fiica. Una este condamnată pe nedrept pentru trafic şi aruncată într-o închisoare dantescă dominată de frică, violenţă şi legea cartelului din Matamoros. Cealaltă, un clovn într-un circ ambulant, îşi caută fiica, o studentă răpită probabil de fiul unui poliţist corupt. Acestea sunt însă tragedii terifiante pe care nu le vedem. Ceea ce vedem în acest film poetic şi original este doar prezentul: drumul de la închisoare acasă, un road movie printr-o ţară înnegurată, şi rutina de zi cu zi într-un circ de provincie plin de căldura unei familii care încă speră să iasă din coşmar.
[11] [12] Memories of a Penitent Heart / Amintirile unui suflet penitent
La două decenii după ce unchiul ei Miguel a murit de SIDA, regizoarea Cecilia Aldarondo începe să dezgroape un secret de familie: povestea acestui unchi homosexual, care s-a mutat din Puerto Rico la New York în anii '80 pentru a-şi construi o carieră în teatru. La moartea lui, după ani de încercări nereuşite de a-şi reconcilia identitatea sexuală cu creşterea lui catolică şi în special cu personalitatea rigidă a mamei, nici boala, nici partenerul lui Miguel nu au încăput în necrologul publicat de familie. Aldarondo mobilizează un întreg arsenal de fotografii, filme de familie, interviuri şi scene vérité filmate în prezent pentru a explora drama acestui om refuzat de ai lui. În acelaşi timp, filmul face un comentariu indirect pe marginea modului paradoxal în care credinţa religioasă a funcţionat ca forţă distructivă pentru Miguel şi totuşi ca forţă vitală, regeneratoare pentru fostul său partener.
[13] [14] When Two Worlds Collide / Două lumi în conflict
Când preşedintele Alan Garcia şi guvernul peruan încearcă să modifice legislaţia pentru a permite extracţia de petrol, minerale şi gaze naturale din jungla Amazonului, liderul indigen Alberto Pizango intervine pledând pentru oprirea distrugerii pădurilor tropicale: zonele în care se încearcă extracţia aparţin triburilor indigene şi sunt protejate de lege. Conflictul care izbucneşte escaladează până la greve şi acte de violenţă intens mediatizate, care se soldează cu morţi şi răniţi în ambele tabere. Filmat pe parcursul a mai mulţi ani, acest documentar tensionat asamblează elocvent o mare varietate de materiale vizuale: de la fragmente de programe de televiziune din perioada conflictului, la material brut filmat de autori aflaţi de ambele părţi ale baricadei, la imagini lirice, contemplative ale junglei amazoniene care revin pe parcursul filmului - posibil, ca un simbol al îndelungatului proces de vindecare necesar ca urmare a violenţelor din Bagua.
[15] [16] [17] Refugee Blues
În 1939 W.H. Auden a scris poemul Refugee Blues inspirat de indiferenţa şi antagonismul cu care erau întâmpinaţi evreii refugiaţi din Germania nazistă în ţările în care căutau azil. În 2016 regizorii Stephan Bookas şi Tristan Daws montează imagini de viaţă cotidiană în tabăra de refugiaţi de lângă Calais împreună cu versurile lui Auden, citite de un refugiat. Melancolia şi devastarea umană conţinute de imaginile filmului ne invită să reflectăm la experienţa refugiaţilor pe parcursul istoriei şi a actualizării sale contemporane ca una dintre crizele majore ale prezentului.
[18] [19] Sand Men / Oameni de nisip
Trei bărbaţi ajunşi din România la Londra îşi povestesc vieţile. Au plecat din ţară cu speranţa unei vieţi mai bune. Au lăsat în urmă familii care aşteaptă banii trimişi de ei, necesari pentru supravieţuire. Unul a încercat o vreme să cânte la acordeon pe străzile Londrei, altul doarme într-o maşină împreună cu alţi câţiva români, al treilea a depăşit o perioadă atât de grea încât şi-a dorit să moară. "Astea sunt căile vieţii: unora le e mai uşor, altora le e mai greu."
[20] [21] Frăţia
"Frăţia nu e despre fotbal, e despre viaţă", spune jurnalistul care a scris în New York Times despre Frăţia, o echipă din divizia a cincea. Pentru el, oamenii care fac parte din clubul Frăţia reprezintă tot ce e mai bun în societatea românească. Au început de la zero, fără echipament, cu şorturi legate cu sârmă. Încă funcţionează precar: uneori, mâncarea e un lux, motiv pentru care cresc găini şi capre ca să fie siguri că au ceva de pus pe masă la finalul jocului. În ciuda dificultăţilor, Frăţia rămâne singurul club din ligă care îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului egalităţii şi nediscriminării: rasa, etnia, dizabilitatea sau vârsta sunt detalii irelevante pentru selecţia în club. Cu un antrenor de culoare, un portar născut cu o singură mână, mai mulţi jucători de etnie romă, Frăţia dovedeşte că în România divizată de azi e posibil să te asociezi pentru o pasiune comună.
[22] [23] Gulîstan, Land of Roses
În deşertul muntos din Kurdistan, o brigadă de femei se pregăteşte să lupte împotriva ISIS. Pentru ISIS, a fi ucis de o femeie însemnă a fi surghiunit din Paradis. Femeile din acest film sunt gata să îndeplinească această misiune, însă fără bucurie sau sete de sânge. Sunt mai degrabă pline de compasiune, filozofice şi poate doar puţin ideologice. Imagini compuse ca nişte picturi trec de la portret la portret, în gros-planuri intime care evocă vulnerabilitatea şi tinereţea viitoarelor luptătoare. Atât vedem. Bătălia în sine nu o vedem niciodată: inteligent şi discret, filmul se opreşte în acel moment de tăcere şi tensiune care precedă haosul şi dezumanizarea. S-au făcut atâtea filme despre ororile războiului - acesta este un film despre umanitatea lui.
[24] [25] FC ROMA
În ultima ligă din Republica Cehă, o echipă de fotbalişti romi încearcă nu atât să câştige cât pur şi simplu să joace. Multe dintre celelalte echipe preferă să piardă prin neprezentare decât să fie pe teren cu un grup de romi. Când FC Roma joacă finalmente împotriva altora, primeşte ca bonus insulte şi menţiuni repetate despre Hitler. Acesta este dimensiunea rasismului în Republica Cehă, explorată în acest film nu doar pe terenul de fotbal, ci şi în cluburi şi în viaţa de zi cu zi a jucătorilor. Un cinéma vérité elegant urmăreşte jucătorii romi în toată umanitatea lor, iar perspectiva echipei devine perspectiva privitorului. Iar tristeţea, umorul şi absurditatea situaţiei în care se găseşte FC Roma sunt, din păcate, poate prea familiare nouă în România.
[26] [27] Cameraperson
Timp de mai bine de 20 de ani, operatoarea de film documentar Kirsten Johnson a lucrat în întreaga lume, cu oameni şi în situaţii de o diversitate năucitoare. Debutul ei regizoral este un autoportret - o imagine a artistului ca martor al traumelor prezentului şi trecutului, construită prin intermediul imaginilor filmate de ea de-a lungul unei cariere prodigioase. Johnson însăşi apare în film foarte puţin, lăsând imaginile pe care le-a filmat să dezvăluie omul din spatele camerei, prezent în majoritatea filmelor făcute de ea doar prin empatie, umor şi simplă umanitate. Un film pe cât de inventiv formal pe atât de înduioşător.
[28] [29] Europe, She Loves / Iubirile Europei
Patru cupluri tinere din cele patru colţuri ale Europei - Tallinn, Sevilia, Dublin şi Salonic - îşi expun vulnerabilităţile şi, pe cale de consecinţă, fragilitatea continentului pe care îl locuiesc. Imagini construite impecabil explorează cu o francheţe uneori şocantă, alteori reconfortantă, ce înseamnă iubirea sub norii negri care bântuie continentul: criza economică, criza migraţiei, nevoia de protest politic şi inerţia, diverse alienări şi dependenţe. Astfel, din mici momente de o intimitate extremă, se construieşte ca un puzzle portretul unei generaţii şi o imagine mai amplă, lipsită de tezism: Europa este un amalgam de sentimente care dăinuie în ciuda sau poate din cauza precarităţii lumii în care trăim.
[30] [31] [32] Normal Autistic Movie / Un film autist normal
"Pentru societate, eu am o dizabilitate. Pentru mine, societatea are o dizabilitate", spune unul dintre protagoniştii filmului, cu toţii etichetaţi ca "autişti". Regizorul Miroslav Janek decide să-şi abordeze subiecţii nu în calitatea lor de copii diagnosticaţi cu sindromul Asperger, ci ca personaje complexe şi neuro-diverse rătăcite într-o majoritate de neuro-tipici. Într-o asemenea perspectivă, autismul încetează a mai fi un diagnostic şi devine un mod neobişnuit de a gândi, care necesită efort pentru a fi descifrat. Filmat pe parcursul a doi ani, acest documentar este un portret intim şi afectuos a cinci adolescenţi originali care, în afara pasiunilor pentru Tarantino şi Micul Prinţ, pentru muzică clasică sau scriitură creativă, pot explica foarte clar modul în care viaţa le este afectată de construcţia diferită a creierelor lor. Energia şi imersivitatea filmului sunt parte a strategiei regizorului de a repoziţiona perspectiva acestei majorităţi care decide ce e "normal".
[33] [34] American Anarchist / Anarhistul american
Pentru că la nouăsprezece ani William Powell visa să construiască o lume nouă, a început prin a-şi învăţa concetăţenii cum să o distrugă pe cea veche, publicând Manualul Anarhistului - un volum care combină retorica revoluţionară cu sfaturi practice de construire a bombelor. Descrisă de FBI la momentul apariţiei ca "una dintre cele mai crude, abjecte şi paranoice volume publicate vreodată", cartea s-a vândut în peste două milioane de exemplare. Şi în prezent ea rămâne asociată cu decenii de acte de violenţă, de la terorism, incidente armate în şcoli, la bombe puse în clinici în care se fac avorturi. După publicarea cărţii, Powell a părăsit America, dedicându-se activităţii educaţionale şi oferind consultanţă şcolilor cu privire la gestionarea elevilor cu nevoi speciale. Regizorul Charlie Siskel îl invită să reflecteze la consecinţele dramatice ale gestului lui de rebeliune extremă. Dar cum poate cineva să se împace cu un asemenea trecut?
[35] Ţara moartă
Colecţia Costică Acsinte, fotograful din Slobozia a cărui prodigioasă producţie fotografică, întinsă pe aproape şapte decenii, a fost redescoperită şi restaurată de Mario-Cezar Popescu şi a devenit prilej de proiecţie nostalgică pentru publicul românesc însetat după un trecut romanţat. Dar Radu Jude foloseşte colecţia ca fundal pentru o naraţiune construită din înregistrări de arhivă şi texte din jurnalul personal al doctorului Emil Dorian, ale cărui scrieri literare au fost interzise de regimul antisemit condus de Mareşalul Antonescu. După un scurt preambul care acoperă cele două decenii anterioare, filmul prezintă perioada dintre 1937 şi anii imediat următori lui August 1944, în ceea ce regizorul numeşte "fragmente de vieţi paralele": fotograme cu români obişnuiţi în ipostaze private, acompaniate în fundalul sonor de ororile politice şi istorice abătute asupra celor care au devenit ţinta autorităţilor române. În fricţiunea dintre imagine, sunet şi text, Jude restituie imaginea unuia dintre cele mai ruşinoase episoade din istoria României, aproape inexistent în arhivele noastre de film. Radu Jude ne prezintă un montaj provizoriu de 85 minute al acestui foto-roman social şi politic cu totul special. Proiecţia va fi urmată de o discuţie cu regizorul.
[36] Infinitul la Ceske Velenice
"Filmele europene sunt filme produse în Europa, care reflectă valori europene. Aceste filme sunt regizate de regizori europeni şi produse cu fonduri europene", declară un funcţionar european la începutul filmului lui Jan Gogola. Scurtmetrajul Infinitul la Ceske Velenice este parte a unui asemenea film: omnibus-ul Across the Border, co-produs de Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Slovenia şi finanţat prin Programul Media, cu ocazia primului val al extinderii Uniunii Europene. Filmul aduce împreună cinci regizori invitaţi să-şi prezinte viziunea asupra unor concepte precum "naţiune" sau "identitate" în acest moment istoric al re-organizării Europei. Filmul lui Gogola e un fel de curs intensiv despre simbolistica graniţei trăite într-un orăşel dintre Cehia şi Austria, şi despre combinaţia de entuziasm, anxietate, birocraţie şi euro-antreprenoriat care vine în trena acestei rescrieri a graniţei politice.
[37] [38] [39] Welcome to F.L. / Bine aţi venit la liceul nostru
Regizoarea Geneviève Dulude-De Celles s-a întors în liceul pe care l-a absolvit: şcoala Fernand-Lefebvre din Sorel-Tracy, Quebec. Decizia ei a fost determinată de o grevă iniţiată de elevii de la F.L. împotriva hărţuirii şi bullying-ului - un lucru surprinzător pentru un mic loc de provincie în care de obicei nu se întâmplă nimic. Filmul este structurat în jurul unor portrete candide prilejuite de un proiect fotografic care angrenează întreg liceul. Elevii sunt intervievaţi separat, într-o serie de confesiuni stilizate intime şi meditative, care le creează spaţiul pentru a-şi expune temerile, dorinţele şi viziunea asupra societăţii, aşa cum se vede dintr-un mic orăşel din Quebec.
[40] [41] Burning Out / Uzură
Vreme de doi ani, regizorul Jérôme le Maire a urmărit viaţa cotidiană a unei secţii de chirurgie din spitalul Saint Louis din Paris. Rezultatul a fost această devastatoare cronică a colapsului interior al unui mare spital parizian - un film care prezintă cu empatie conflictul crescând dintre personalul medical şi managementul spitalului. În vreme ce managerii organizează şi evaluează funcţionarea fiecărei secţii conform mantrei eficienţă-productivitate-performanţă, doctorii preferă să vorbească despre deontologie, umanism şi propria extenuare. Confruntaţi cu reduceri de buget, funcţionând cu un deficit constant de personal şi în condiţii de stres extrem, medicii luptă continuu pentru resurse şi pentru accesul în sala de operaţie. Din când în când, unul sau altul decide să ia o pauză pentru a preveni propriul colaps. Ce trebuie făcut pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii personalului medical şi calitatea serviciilor oferite pacienţilor?
[42] Procesul
Claudiu Mitcu documentează cazul lui Mihai Moldoveanu, fost ofiţer al armatei române, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o. După un lung şir de încercări de a-şi demonstra nevinovăţia, în iunie 2012 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât că - în cauza Moldoveanu împotriva României - a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Acuzatul nu a avut avocat, nu a fost audiat şi nu s-au administrat în mod direct probe. Documentarul îl urmăreşte pe Mihai Moldoveanu după eliberarea provizorie şi se concentrează pe rejudecarea dosarului şi consecinţele noii sentinţe, oferindu-i spectatorului rolul de jurat într-un caz complicat şi controversat. După proiecţia unui fragment de montaj, dezbaterea se va concentra asupra dificultăţilor unui cineast de a reprezenta meandrele unei anchete penale şi se va extinde, transformând dosarul Moldoveanu într-un studiu de caz asupra funcţionării justiţiei în România.
[43] [44] Samuel in the Clouds / Samuel printre nori
Când, în copilărie, Samuel a văzut un schior coborând pe versantul muntelui, a ştiut imediat ce vrea să facă în viaţă. Şi-a îndeplinit visul învăţând să schieze şi găsindu-şi un loc de muncă la teleschiul de pe gheţarul Chacaltaya, în Bolivia. Familia lui Samuel a trăit în preajma gheţarului vreme de generaţii; însă acum gheţarul a dispărut, întrucât s-a topit. Astăzi, turiştii vin, admiră peisajul şi pleacă; cercetătorii vin, colectează date şi prezic că în zece-douăzeci de ani locuitorii Anzilor se vor confruntă cu lipsa apei ca urmare a topirii gheţarilor. Samuel îi ascultă, dar continuă să se plece la spiritele munţilor cu speranţa că gheţarul se va întoarce într-o bună zi. Povestea limpede, liniştită - dar neliniştitoare -, spusă în imagini tulburătoare, a unui om căruia încălzirea globală îi bate la uşă.
[45] Difficult Choice / Alegeri grele
Dacă mergi în spatele campaniilor electorale din Europa Centrală şi de Est, găseşti de cele mai multe ori un amestec confuz de umanitate fragilă şi uneori incompetentă, ideologie parţial digerată şi campanie publicitară deşănţată. Chiar şi cei mai buni candidaţi se pierd în maşinăria propriilor campanii, ceea ce rezultă într-un câmp plat de opţiuni pentru alegători. Acest documentar urmăreşte candidaţii la preşedinţia Slovaciei în 2014, având un acces impresionant, o atenţie pentru detaliu şi o înţelegere deplină a factorului uman din maşinăriile politice de astăzi. Amestecul melancolic de amuzament şi îngrijorare va fi, din păcate, familiar publicului românesc.
[46] [47] My Talk With Florence / Conversaţia mea cu Florence
O femeie stă într-un fotoliu, cu o păpuşă în braţe, vorbind către o camera de filmat ce rămâne fixă pe tot parcursul filmului. Numele femeii este Florence Burnier-Bauer. Conversaţia ei îndelungată cu regizorul Paul Poet este o mostră devastatoare de istorie orală despre abuz, rezistenţă şi, într-un final, emancipare. Când îşi părăseşte casa şi familia burgheză pentru o viaţă în libertate, Florence nu ştie ce va presupune libertatea găsită la Friedrichshof - o comună constituită de artistul austriac Otto Mühl (1925-2013), co-fondator şi participant în mişcarea acţionistă vieneză. Pentru Florence, abuzul continuă şi se amplifică în inima comunei ale cărei valori includ abolirea proprietăţii private, sexualitatea liberă, educarea în comun a copiilor. Ca urmare a experienţei Friedrichshof, Florence va avea nevoie de decenii pentru a se recupera, înainte de a juca un rol crucial în condamnarea lui Mühl la închisoare după disoluţia comunei.
[48] [49] [50] White Rage / Furia albă
Ce se petrece în mintea unui tânăr care plănuieşte o ucidere în masă? Lauri, un puşti care, după moartea tatălui lui, a devenit ţinta agresiunilor în şcoală, se izolează în furie. Şi în timpul liceului, şi la facultate, Lauri visează să îşi ucidă colegii. Ca adult, Lauri a devenit expert în agresivitatea umană şi în violenţa în masă şi reflectează asupra propriei traiectorii şi a modului în care agresiunea îşi face loc în societate. Vocea din off a lui Lauri pluteşte peste materiale de arhivă şi înscenări pe cât de discrete, pe atât de sugestive în acest film hibrid, de o inventivitate formală asumată cu încrederea unui regizor experimentat.
[51] [52] Catching Haider / Maladia Haider
Regizoarea Nathalie Borgers nu şi-a dorit niciodată să facă un documentar despre Joerg Haider, fostul conducător al partidului de extremă dreaptă care a devenit parte din guvernul austriac în 2000, declanşând valuri de panică anti-extremistă în întreaga Europă. Dar, după moartea lui Haider într-un accident de maşină în 2008 şi resurgescenţa populismului de dreapta în întreaga lume, Nathalie Borgers a căutat să găsească sursele emoţionale şi psihologice pe care s-a bazat ascensiunea lui Haider în Carinthia, provincia lui de origine, şi, simultan, să dezlege formula politică şi strategică care stă în spatele ascensiunii mişcărilor populiste şi de extremă dreapta în ţări democratice occidentale. Un documentar surprinzător de intim şi de personal despre felul în care cu toţii putem cădea pradă iluziilor identitare care bântuie post-globalizarea.
[53] [54] A German Life / O viaţă germană
Nu poţi privi faţa centenarei Brunhilde Pomsel, brăzdată de riduri filmate într-un alb-negru neiertător, fără să te priveşti pe tine însuţi: "Ce aş fi făcut eu în aceleaşi circumstanţe?" este întrebarea care pluteşte peste acest film pe cât de auster formal, pe atât de fascinant. Stilata doamnă Pomsel a ajuns secretara lui Joseph Goebbels, ministrul nazist al propagandei, printr-o serie de împrejurări care ilustrează ceea ce Hannah Arendt numea "banalitatea răului": o combinaţie de pasivitate, ignoranţă, laşitate şi simplă nevoie de confort material. Acest interviu lucid, intersectat de materiale de arhivă tratate cu un respect nefiltrat, vorbeşte mai puţin despre trecutul Europei cât despre un viitor politic din ce în ce mai posibil.
[55] Circuit (Green, Green, Green)
Circuit este un film despre exploatarea forestieră, despre oamenii din nordul, sudul, estul si vestul României care trăiesc de pe urma pădurilor şi despre o persoană care porneşte într-o călătorie cu scopul de a salvă pădurile şi, în secret, lumea. Alexander von Bismarck, descendent direct al "Cancelarului de fier" al Germaniei, este un activist pentru mediu care foloseşte diferite metode pentru a lupta cu fenomenul despăduririlor ilegale. Povestea începe cu marea dragoste pentru natură şi cu câteva păreri despre capitalism sau "democraţia de consum" din România.
[56] [57] Insult / Insultă
Thomas a fost chemat de şeful lui să bea şampanie cu colegii - fără să ştie că de fapt îşi sărbătorea propria concediere. Alice a fost luată în batjocură pentru greutatea ei de alţi copii. Gabi a fost insultată de mama ei în timpul divorţului ei. Helga s-a căsătorit cu un bărbat cu care a reprodus de fapt familia emoţional abuzivă din care venea ea. Toate aceste poveşti despre rănile adânci pe care cruzimea altora le lasă în psihicul nostru construiesc un peisaj complex al traumelor invizibile din care este ţesută firava noastră societate contemporană. De multe ori, preferăm să trecem pe lângă ele. Dar acest film direct le prezintă frontal, la persoana întâi, fără niciun fel de artificii - şi, prin aceasta, sugerează că dacă decidem să ne oprim asupra acestor traume, dacă le ascultăm, poate avem o şansă nu neapărat să le vindecăm dar, poate şi mai importat, să oprim spirala lor vicioasă peste generaţii.
[58] [59] [60] Tower / Turn
Frica şi inocenţa se confruntă în America. Dar ţara în care uciderile în masă au devenit rutină nu a fost întotdeauna aşa. A existat un păcat originar: pe 1 august 1966, un student de 25 de ani a început să tragă la întâmplare din turnul central care domină campusul University of Texas. La acea vreme, teroarea celor 96 de minute care au urmat şi în care au murit 14 persoane şi au fost rănite 31 era nemaiîntâlnită. Povestea acelor ore este prezentată în acest film de excepţie cu ajutorul animaţiei rotoscopice, a imaginilor de arhivă şi a naraţiunii directe a supravieţuitorilor, care apar în carne şi oase, într-un mod emoţionant, la mult timp după avatarurile lor animate. Un film cu o estetică şi o expresivitate aparte, în care libertatea creativă nu intră nicio secundă în conflict cu reprezentarea realistă şi a răului, şi a binelui de care sunt capabili oameni altminteri perfect obişnuiţi.
[61] [62] Everything's Under Control / Totul e sub control
Austriacul Werner Boote a plecat cu un telefon mobil prin lume să caute din Hong Kong până în deşerturile din Utah răspunsul la o simplă întrebare: Cine ştie cine suntem în această lume inter-conectată digital şi de ce? Conexiunile dintre entităţi aparent inocente ca Facebook, folositoare ca Google, sau ameninţătoare ca serviciile de securitate sunt explorate cu candoare şi umor, revelând o complexitate neaşteptată şi umanitate în cele mai metalice structuri tehnologice. Boote îi intervievează pe fondatorul platformei de anonimizare TOR, un gangster din Chicago, un paznic al serverelor NSA şi un filozof, şi eşuează triumfal într-o închisoare din Cuba construită după modelul descris de filozoful Michel Foucault: panopticul supravegheat dintr-un punct central a cărui vizibilitate redusă de la periferie le creează tuturor deţinuţilor iluzia controlului permanent.
[63] [64] Siberian Floating Hospital / Un spital plutitor în Siberia
În fiecare an, când se îndulceşte iarna siberiană, douăzeci de cadre medicale se îmbarcă pe o clinică plutitoare. Vreme de şase luni, vasul străbate Nordul Siberiei, oferind asistenţă medicală celor mai îndepărtate aşezăminte umane. În această perioadă, clinica acoperă 12.000 de kilometri pe apă, oprindu-se în 47 de localităţi unde personalul medical se confruntă cu diverse probleme medicale. Majoritatea cadrelor medicale de pe vas sunt femei. Pentru că plata pe spitalul plutitor e mai bună decât cea oferită de o clinică normală, ele îşi părăsesc familiile şi lucrează ca personal medical mobil. Pacienţii le aşteaptă cu nerăbdare: clinica plutitoare e şansa lor anuală de a fi consultaţi de un specialist, întrucât spitalele rămase din perioada sovietică sunt închise, iar medicii au plecat. La încheierea celor şase luni, vasul se întoarce la Khanty-Mansiysk. Călătoarele se întorc la viaţa normală. În primăvara următoare, cele mai multe vor fi din nou gata de îmbarcare.
[65] [66] Ada for Mayor / Ada la Primărie
În 2009, când Spania a fost devastată de criza locuinţelor ca urmare a crizei financiare, Ada Colau a contribuit la crearea unei organizaţii care i-a susţinut pe cei ameninţaţi cu evacuarea pentru că nu îşi puteau plăti ratele la bancă. Câţiva ani mai târziu, în mai 2015, Colau a devenit prima femeie primar a Barcelonei, aleasă ca reprezentantă a platformei "Barcelona pentru toţi", lansată cu doar un an în urmă şi sprijinită de mai multe partide de stânga. Ada la Primărie documentează traseul Adei Colau de la începutul candidaturii până la victoria ei electorală. Într-o abordare în acelaşi timp caldă şi alertă, filmul prinde combinaţia de hotărâre şi carismă mobilizată de Colau, dar şi lupta interioară a unei femei care încearcă să rămână ea însăşi şi să nu-şi înstrăineze suporterii de bază, deşi candidează pentru o poziţie de putere pe care a pus-o de multe ori sub semnul întrebării în trecut.
[67] [68] Raving Iran
Anoosh şi Arash sunt doi DJ din Iran. Îşi spun "Lamă şi Barbă" şi împreună se află în centrul scenei underground techno din Teheran. Într-o ţară condusă de un sistem care interzice aproape orice formă de expresie muzicală - în special dacă e asociată cu Occidentul şi prin urmare "satanică" - cei doi fac eforturi să găsească un printer unde să-şi poată tipări coperta CD-ului neaprobat oficial şi să convingă o angajată a Ministerului Culturii şi Identităţii Islamice că nu e nici o problemă că solista are piercing-uri. În încercarea de a evita raidurile şi aresturile poliţiei moralităţii, cei doi organizează petreceri techno rave în deşert - cu mare succes, dar în condiţii extrem de periculoase. Când primesc o invitaţie la cel mai mare festival techno din lume, Anoosh şi Arash au în sfârşit ocazia să ia o decizie majoră cu privire la destinul lor de muzicieni.
[69] [70] See You in Chechnya / Ne vedem în Cecenia
În 1999, un tânăr fotograf georgian se îndrăgosteşte de o jurnalistă franceză care trece prin Tbilisi în drum către Cecenia învecinată, unde războiul abia a izbucnit pentru a doua oară în aceeaşi decadă. Ceea ce urmează este o poveste foarte personală despre ceea ce înseamnă războiul nu doar pentru jurnalişti, ci şi pentru cei care ne credem la adăpostul păcii, pentru cei din regiunea Caucazului, pentru artişti şi pentru relaţiile de cuplu. Un film despre ororile universale şi fascinaţia absurdă a războiului, construit cu onestitate emoţională, curiozitate reală şi totodată multă tristeţe, dar niciodată cinism, Ne vedem în Cecenia este simultan un bildungsroman şi un argument pentru pace.
[71] [72] Forever Pure / Puritate pentru eternitate
Mai mult ca orice alt sport, fotbalul a fost întotdeauna exploatat de politicieni. De la fondarea ei în 1936, echipa Beitar din Ierusalim s-a mândrit cu puritatea etnică, iar galeria ei, auto-intitulată "La Familia", este celebră pentru sloganuri împotriva arabilor. Dar Beitar are acum un nou proprietar: oligarhul rus Arcadi Gaydamak, ale cărui ambiţii politice includ primăria Ierusalimului. În 2012, Gaydamak aduce în echipă doi jucători ceceni, care devin ţinta unui conflict masiv dintre conducerea clubului de fotbal şi suporterii de dreapta naţionalist-extremă ai Beitar-ului. Prin intermediul acestei poveşti, jurnalista de investigaţie Maya Zinshtein, născută în Rusia, face un portret pe cât de echilibrat, pe atât de şocant al rolului pe care identitatea şi discriminarea îl joacă în Israelul de azi.
[73] [74] Shadow World / Lumea din umbră
Un tur de forţă jurnalistică şi intelectuală superb montat, alarmant şi trepidant, acest film bazat pe cartea cu acelaşi nume a sud-africanului Andrew Feinstein prezintă, pornind de la materiale emoţionante din arhiva Marelui Război (Primul Război Mondial), sursele şi mecanismele financiare şi politice ale stării de război constant, interminabil, în care se găseşte lumea contemporană. Argumentaţia filmului relevă în fascinantă amănunţime conexiunile dintre entităţi aparent disparate: familia regală a Arabiei Saudite, fiul lui Margaret Thatcher, Tony Blair, administraţia Obama şi opoziţia anti-sandinistă din El Salvador, şi trasează contururile traumei globale cauzate de violenţa armată întreţinută de marile economii.
[75] [76] All Governments Lie / Toate guvernele mint
Michael Moore povesteşte că I.F. ("Izzy") Stone i-a spus că dacă vrea să ştie care sunt adevăratele ştiri, trebuie să meargă direct la pagina 17 a ziarului. Prima pagină, în viziunea lui, este întotdeauna controlată de putere: de guverne, de sponsori corporatişti şi de propagandă. Prea puţin cunoscut, Stone este un jurnalist care între anii 1950-70 a păstrat o distanţă sănătoasă şi faţă de puterea politică şi faţă de mass-media mainstream din Statele Unite. Stone este punctul de referinţă pentru cei care practică astăzi, cu din ce în ce mai mari dificultăţi financiare, un jurnalism de investigaţie independent, pe cât de necesar, pe atât de incomod. Puţin cunoscuţi, aceşti oameni de presă se află permanent în prima linie a luptei dintre interesele puterii şi interesul public: Glenn Greenwald, fostul jurnalist de la The Guardian care, împreună cu regizoarea Laura Poitras, a fost primul contact al avertizorului de integritate Edward Snowden; Jeremy Scahill, autorul principalelor dezvăluiri privind asasinatele cu drone; Matt Taibbi, reporterul de război al revistei de muzică Rolling Stone; şi Amy Goodman, principala figură a canalului de ştiri online Democracy Now!
[77] [78] The Good Postman / Poştaşul cel cumsecade
Golyam Dervent, un sat pe jumătate părăsit de la graniţa Bulgariei cu Turcia, a rezistat invadatorilor încă din vremea Imperiului Roman. În prezent, populaţia minusculă a satului ezită între generozitate şi prejudecată, confruntată cu o criză europeană de proporţii: refugiaţi sirieni încearcă să treacă noaptea dinspre Turcia spre Europa pe uliţele Derventului. Pentru că satul se află în pragul alegerilor, refugiaţii devin parte a agendei electorale: cei 38 de săteni pensionari au de ales între poştaşul satului, care intenţionează să îi invite pe refugiaţi să se stabilească acolo ca să-l repopuleze; oponentul său şomer, care doreşte întoarcerea comunismului şi crede că Bulgaria e numai pentru bulgari, şi actuala primăriţă care admite că nu prea-i pasă de nimic. Atent coregrafiat, într-un ritm ce respectă viaţa locului, acesta e un film urgent ce aduce în prim-plan anxietăţi majore care au determinat deja decizii drastice în alte contexte electorale.
[79] A început ploaia
Cercetătorul Michele Lancione combină secvenţe filmate în timpul evacuărilor din strada Vulturilor din Bucureşti (2014-2016) cu explicaţii ale specialiştilor şi activiştilor implicaţi în sprijinirea celor evacuaţi, pentru a aduce în discuţie problema dreptului la locuire în contextul unui stat disfuncţional ce refuză să-şi protejeze cei mai vulnerabili cetăţeni. O combinaţie de rasism, corupţie, reminiscenţe istorice şi contradicţii legislative face ca o comunitate de romi să ajungă în stradă pentru mai bine de un an de zile fără a li se oferi şansa unor locuinţe sociale. Lancione documentează procesul şi urmările evacuărilor şi pune în discuţie legislaţia care a făcut posibilă retrocedarea proprietăţilor naţionalizate fără a lua în considerare situaţia unora dintre cei care locuiau în asemenea clădiri. Un film care devine şi mai necesar după recentele evacuări din strada Sfinţilor, în perioada protestelor din ianuarie-februarie 2017.
[80] [81] Sahia Vintage: Ministerul identităţii
În trena "Tezelor" din iulie 1971, producţia culturală începe să poarte amprenta tot mai pregnantă a instituţionalizării unui set de valori între care un loc central e alocat identităţii naţionale. Pe parcursul deceniilor opt şi nouă acestea sunt traduse, cu grade diferite de subtilitate, în documentarele produse de studioul Alexandru Sahia. Naţionalul, trecutul, tradiţia devin materie primă în documentar, iar variante ale motivului identitar saturează producţia studioului: de la filmul rutinier, care bifează abrupt tematica obligatorie, la cel de autor, care filtrează discret, într-o estetică individuală, zonele tematice care condiţionează aprobarea. Cu atât mai urgentă devine revizitarea acestor filme astăzi, când identitatea naţională - înţeleasă izolaţionist, în absenţa pluralismului şi a multiculturalismului specifice prezentului - pare a fi reanimată programatic la nivelul instituţiilor statului şi avansată ca sursă de regenerare socială. Un program aide-mémoire despre cultura naţională ca rezervaţie de clişee: căluşari, costume naţionale, pictură naivă şi feminitate tradiţională în decor de cămin cultural.
[82] [83] I Didn't Cross the Border, the Border Crossed Me / Nu am trecut eu graniţa, a trecut ea prin mine
Războaiele aduc după ele nu doar tragedii, ci şi comedii. Astfel, la graniţa creată artificial de trupele ruseşti între Oseţia şi Georgia după războiul din 2008, sătenii din Churvaleti s-au trezit peste noapte separaţi în două ţări diferite. Gardul de sârmă ghimpată poate fi traversat doar cu riscul arestării, aşa că familiile despărţite de acest gard recurg la diverse tertipuri ca să se vadă unii pe alţii, să facă cumpărături sau să meargă la doctor, sau pur şi simplu să-şi caute nevastă. Cu răbdare, umor şi un ochi fin pentru fragilitatea umanităţii noastre, documentarul se concentrează pe doi prieteni din copilărie, Malchaz şi Gocha, care nu se lasă despărţiţi de o simplă sârmă ghimpată.
[84] Varză, cartofi şi alţi demoni
După ce cumpăra o tonă de varză pentru echivalentul a 20 de euro, regizorul Şerban Georgescu decide să exploreze dinamica paradoxală a agriculturii româneşti practicate în satul Lunguleţu. Acolo, 1000 de mici fermieri, cu tot atâtea tractoare, produc anual aproximativ 100 000 de tone de varză şi cartofi pe care nu reuşesc să le vândă ulterior: la finele anului, fermierii se descoperă, unul lângă altul, în piaţă, înconjuraţi de grămezi de produse pentru care scad progresiv preţurile, până ce ies în pierdere. Aventura documentară a lui Georgescu - care aminteşte, ca abordare, de Super Size Me al lui Morgan Spurlock - se desfăşoară timp de un an la Lunguleţu, unde regizorul devine agricultor pentru a înţelege rădăcinile crizei. Răspunsul, articulat creativ pe o combinaţie de imagine contemporană şi de arhivă, revelează conexiunea dintre criza actuală şi experienţa trecută a colectivizărilor forţate, care au creat o suspiciune reziduală a agricultorilor pentru munca în cooperativă, făcându-i să continue să lucreze individual în contextul unei pieţe în care asocierea este esenţială.
[85] [86] Liberami / Mântuieşte-mă
Părintele Cataldo Migliazzo din Palermo este un binecunoscut exorcist. Zilnic, zeci de oameni vin la el în căutarea mântuirii; când e nevoie, face şi mini-exorcisme prin mobil, încheind, cu bunăvoinţă, cu salutări călduroase pentru restul familiei. Părintele Cataldo este doar un membru al armatei de exorcişti pe care o încurajează Biserica Catolică. Filmul urmăreşte cu delicateţe, înţelegere şi umor patru oameni care caută în acest fel mântuirea la Palermo, explorând teme cum ar fi nefericirea şi melancolia vieţii contemporane, neîncrederea şi nesiguranţa în noi şi în societate şi, nu în ultimul rând, nevoia noastră, a tuturor, de sănătate mentală. Stilul observaţional, factual al documentarului evită tentaţia genului horror şi nu judecă, dar nici nu romanţează relaţia dintre cerere şi ofertă atunci când vine vorba de exorcisme.
[87] [88] Alice Cares / Alice are grijă
Cercetarea de specialitate sugerează că în 2024 vor fi de două ori mai multe persoane peste 80 de ani decât sunt astăzi. În jur de 75 la sută dintre acestea vor avea nevoie de o formă de îngrijire la domiciliu; unii vor suferi de forme severe de izolare socială. Alice este un robot inteligent de numai 60 de centimetri înălţime, dezvoltat de un laborator olandez de cercetare pentru a răspunde nevoilor de îngrijire ale bătrânilor în viitor. Aflată deocamdată în perioada de testare, Alice părăseşte laboratorul la intervale regulate de timp, împreună cu unul dintre designeri, pentru a le ţine companie unor doamne vârstnice. Cercetătorii care au creat-o pe Alice au nevoie să vadă cum relaţionează pentru a o putea îmbunătăţi. Documentarul lui Sander Burger urmăreşte îndeaproape relaţia lui Alice cu cele trei gazde ale sale, fără a oferi soluţii imediate, ci doar speranţa că, poate, cândva, soluţia Alice va funcţiona.
[89] [90] City 40 / Oraşul 40
Oraşul 40 este numele de cod pentru Ozersk, o enclavă aparent idilică în peisajul sovietic: un spaţiu închis, care nu poate fi găsit pe majoritatea hărţilor, în care chiar şi în perioada socialismului sovietic locuitorii au beneficiat de un standard de viaţă ridicat. Motivul e simplu: Ozersk e locul de naştere al programului de dezvoltare a armelor nucleare al Uniunii Sovietice şi cel mai mare depozit de bombe atomice. Realizatorii filmului au intrat pe ascuns în acest loc în care nu au acces decât cei care trăiesc acolo, pentru a aduce la cunoştinţa publicului gravele încălcări ale drepturilor omului care se petrec acolo, pentru recunoaşterea cărora s-au mobilizat localnicii, conduşi de o avocată curajoasă. Un documentar alert, structurat ca un palpitant film ştiinţifico-fantastic.
[91] [92] Hooligan Sparrow / Vrabia golancă
"Activistele full-time nu au gen", crede activista Ye Haiyan, supranumită "Vrabia golancă". Şi totuşi, filmul care-i poartă numele documentează în primul rând activismul feminin în China contemporană. Când află că directorul unei şcoli, acuzat de violarea mai multor eleve, va scăpa cu o sentinţă uşoară, un grup de activiste, printre care Ye Haiyan şi avocata Wang Yi, începe un protest de durată care, de fapt, vizează o situaţie generalizată în China: pentru a mitui diverşi oficiali, administratorii şcolilor le oferă adesea posibilitatea unor partide sexuale cu minore care sunt intimidate să nu depună plângere ulterior. Protestul activistelor atrage atenţia autorităţilor, atenţie care se materializează curând în supraveghere, hărţuire şi închisoare. Printr-un stil de filmare energică, adesea cu camera ascunsă, documentarul surprinde nu numai acţiunile activistelor aflate în faţa camerei, ci şi fermitatea şi devotamentul regizoarei aflate în spatele camerei.
[93] [94] Deadlock / Blocaj
De cele mai multe ori emigrarea este un nou început. Dar pentru o familie armeană plecată în Statele Unite după ce a câştigat un permis de şedere la loteria vizelor, este o capcană. De la distanţă, visul american aşa cum este construit el în filme şi la televizor, pare mult mai uşor de împlinit decât în realitate. Bogate arhive video personale dezvăluie treptat trecerea de la speranţă la dezamăgire, pe măsură ce familia de emigranţi înţelege că este blocată într-un exil perpetuu. Această meditaţie melancolică despre identitate, cultură şi ideologie face parte dintr-o serie de cinci filme despre diaspora armeană ale regizorului Harutyun Khachatryan.
[95] Borders / Graniţe
24 octombrie 2015. Zi frumoasă de toamnă. O lungă coloană de refugiaţi, escortaţi de soldaţi şi ofiţeri de poliţie înarmaţi, înaintează încet dinspre graniţa Schengen dintre Croaţia şi Slovenia către un Centru de primire a refugiaţilor din Brežice. Pe întreaga durată a filmului, poziţia fixă a camerei ne obligă să ne confruntăm cu prezenţa - şi cu numărul - celor dezrădăcinaţi. În 2002, regizorul Damjan Kozole a realizat, pe aceeaşi graniţă, un film de ficţiune despre doi traficanţi care ajută oamenii să treacă ilegal graniţa în Uniunea Europeană. Între timp situaţia s-a schimbat.
[96] [96] The Chechen Family / Familia cecenă
Filmul argentinianului Martín Solá nu este despre ce se întâmplă în Cecenia, ci despre ce înseamnă să fii cecen. Încăpăţânarea formală îl împinge pe privitor să adopte o poziţie de participant şi s-o abandoneze pe aceea de simplu martor. În acest documentar poetic, Abubakar, un bărbat de 46 de ani, practică dansuri rituale Sufi până ajunge la extaz. Fără ca tranziţiile să fie explicite, privitorul înţelege din alăturarea acestor momente mistice cu poveşti din familia lui Abubakar că această formă de hipnoză este necesară, poate chiar inevitabilă, pentru a procesa şi, de fapt, a supravieţui unui trecut zbuciumat şi unui prezent nu mult mai liniştitor. Filmul face parte dintr-o trilogie de portrete de ţări cărora nu le este recunoscută suveranitatea.
[98] [99] Blood Sisters / Surori de sânge
Gemenele Julia şi Johanna au ajuns la Malmö în Suedia din Azerbaidjan. Inseparabile şi pline de energia tinereţii, cele două par la prima vedere doar simple emigrante dintr-o lume foarte diferită de ţara-gazdă. De fapt, Julia şi Johanna cară cu ele un bagaj inimaginabil de greu: ambele au fost abuzate în copilărie. Noaptea, se folosesc una pe alta ca pavăză împotriva coşmarurilor. Ziua sunt legate cu fire simbiotice invizibile. Dar conexiunea lor este testată atunci când Julia decide să se căsătorească, deschizând întrebări neaşteptate: cine sunt ele când sunt una fără cealaltă? Ce mai rămâne dintr-o identitate traumatizată de abuz şi dezrădăcinare? Suntem mai puternici singuri sau împreună?
[100] [101] Wild Plants / Plante sălbatice
Printr-un colaj de portrete, filmul schiţează contururile unei noi mişcări sociale alcătuite din oameni care, precum plantele sălbatice care se înmulţesc în condiţii neprielnice, creează noi habitaturi şi abandonează confortul facil al unei lumi consumiste pentru a experimenta noi moduri de a fi în lume. În diverse colţuri ale planetei, ei sunt avangarda unui nou tip de activism discret pentru care plantele sunt un fel de camarazi de arme, aşa cum explică unul dintre ei. Aceşti fermieri revoluţionari încearcă să creeze schimbarea de pe poziţii de nişă. Produsul efortului lor este o micro-revoluţie care are în centru planeta Pământ, ca resursă fundamentală pentru viaţă. Rezistenţa neostentativă, aproape imperceptibilă, a personajelor filmului constă, de fapt, din abandonarea modelului urban consumist şi redescoperirea frumuseţii lucrurilor mici.

 
Evenimente conexe One World Romania, 2017

Lansare KineDok
14 martie 2017, ora 20:30, Eforie

În 2015, Asociaţia One World Romania a lansat KineDok, un program de distribuţie alternativă de film documentar ce îşi propune să completeze distribuţia clasică şi să aducă filmul documentar mai aproape de public. Programul a fost iniţiat de Institutul de Film Documentar din Cehia, împreună cu parteneri din alte patru ţări central şi est-europene (Slovacia, Ungaria, Croaţia şi România). În 2016, alte două ţări s-au alăturat programului (Polonia şi Norvegia), iar România a încheiat cu succes două ediţii KineDok cu un bilanţ de 492 de proiecţii organizate în 37 de spaţii din 27 de oraşe din România. În 2017, KineDok se extinde şi în Bulgaria.
One World Romania continuă programul cu o serie nouă de filme, în mai multe spaţii alternative, vechi şi noi. Pentru că, pe de o parte, aceste filme vorbesc despre oamenii de lângă noi şi problemele lor, iar aceste poveşti trebuie spuse. Şi, pe de altă parte, pentru că documentarele ajung rareori în sălile de cinema, care oricum s-au împuţinat, restrângând şi mai mult accesul publicului la cultură. O parte importantă din misiunea KineDok este de a merge în oraşele mici şi de a folosi spiritul local al barurilor, al galeriilor şi al altor locuri populare. Aceste spaţii oferă o alternativă pentru întâlnirea dintre filmul documentar şi public şi creează o atmosferă intimă în care vizionarea şi dezbaterea unor probleme curente, alături de regizori şi experţi, devin o experienţă.
La ediţia a 10-a a festivalului, lansăm al treilea sezon KineDok cu o proiecţie specială a filmului cehesc FC Roma, care apoi va călători prin ţară şi va fi vizionat împreună cu alte 15 documentare produse în ţările participante la program.

De 10 ani în Europa: pe val, la vale şi înapoi
14 martie 2017, ora 17:00, Rezidenţa
Scena 9
Ce s-a întâmplat cu Europa şi cu noi între 2007 şi 2017? Acum 10 ani, România era primită în Uniunea Europeană şi o largă majoritate de români simţea că aceasta era singura cale spre prosperitate şi spre o societate bazată pe valori. În fervoarea acelor ani s-a născut şi festivalul OWR. De atunci, OWR a crescut odată cu societatea civilă, după cum au crescut şi preocuparea pentru statul de drept, pentru combaterea corupţiei şi pentru libertatea de expresie. Producţia de film documentar - acest barometru sensibil al participării civice - a beneficiat din plin de libertatea de circulaţie, dar şi de accesul la fondurile europene.
Pornind de la un film realizat în contextul aderării ţărilor est-europene la Uniune, vă propunem o discuţie despre bilanţul acestor 10 ani şi despre viitor. În 2017, entuziasmul de la începuturi a pălit sub presiunea neliniştilor geo-politice, dar şi a unei depresii legate de senzaţia că beneficiile au fost prea puţine, sau nu au venit suficient de repede. Coeziunea Uniunii este pusă la încercare de valul de populism, de ridicarea mişcărilor de extremă-dreaptă, de frustrările celor care se simt lăsaţi în urmă de procesul de globalizare. Iar societatea civilă românească se află şi ea sub asediu. Este momentul cel mai potrivit să ne întrebăm de ce s-a ajuns aici, dar mai ales să ne refacem resursele: să ne amintim care sunt valorile noastre comune, acelea pentru care merită luptat în continuare.

Bolile sănătăţii
15 martie 2017, ora 17:00, Rezidenţa
Scena 9
E lucru ştiut că sistemul medical este marele bolnav al României. Tragedia de la Colectiv din 2015 a adus în prim-plan nu numai incapacitatea lui administrativă şi corupţia adânc înrădăcinată, ci şi o capacitate de empatie socială extraordinară. Au ieşit la iveală nu doar proasta gestiune, investiţiile uriaşe rămase nefolosite sau contractele dubioase, ci şi contextul imposibil, de uzură insuportabilă în care lucrează medicii şi asistentele. A fost adusă în discuţie subordonarea lor unei ierarhii guvernate de tot felul de interese sau felul nesănătos în care funcţionează în paralel sistemul public cu cel privat de sănătate.
Dar ecourile accidentului şi eforturile de reformă de pe parcursul anului 2016 n-au reuşit să schimbe prea mult situaţia. Chiar nu e nimic de făcut?
Încercăm, cu ajutorul unor experţi din sistem, a unor activişti şi jurnalişti care s-au ocupat de acest subiect, să îi descriem simptomele şi să definim eventualele terapii. Dezbaterea însoţeşte secţiunea de filme cu acelaşi titlu, documentare care radiografiază sistemele medicale din alte colţuri ale lumii.

Domesticind violenţa domestică
16 martie 2017, ora 17:00, Rezidenţa
Scena 9
Violenţa domestică e un fenomen despre care nu prea se vorbeşte, un fenomen invizibil care e cu atât mai greu de reprezentat într-un film. Ea se petrece în afara spaţiului public, departe de privirile societăţii, dar aceasta nu face societatea mai puţin responsabilă. Conform unor rapoarte bine documentate, una din patru femei din România a suferit violenţe din partea partenerului şi 6% dintre ele au fost victima unei agresiuni sexuale. Şi, pentru că multe victime ezită să raporteze oficial ce li s-a întâmplat, cifrele care ajung în statisticile poliţiei reflectă doar parţial realitatea din teren.
Copiii şi adolescenţii sunt şi ei victime uşoare. Sintagma românească "bătaia e ruptă din rai" motivează multe abuzuri. Agresiunile din familie împotriva tinerilor îi vulnerabilizează în ochii colegilor de la şcoală, unde ei devin ţinte ale altor hărţuieli. Iar situaţia de la noi nu e singulară şi nici nu e cea mai gravă. În Rusia, s-a ajuns la votarea unei legi care dezincriminează violenţa domestică. Iar din campania electorală americană, am aflat care sunt tacticile de hărţuire sexuală cu care se lăuda viitorul preşedinte.
Încercăm să facem vizibil acest fenomen printr-o proiecţie şi o dezbatere pe această temă, cu ajutorul partenerilor noştri de la Fundaţia Sensiblu care au creat, începând din 2002, mai multe programe în sprijinul victimelor violenţei domestice.

Coaliţia fricii
17 martie 2017, ora 17:00, Rezidenţa
Scena 9
Căsătoria şi familia nu sunt de obicei lucruri de care lumii i-e frică. Şi totuşi, celor trei milioane de semnatari ai petiţiei pentru modificarea Constituţiei le e frică de căsătoriile şi de familiile formate din parteneri de acelaşi sex. Nu că ar fi vreun pericol real: Codul Civil le interzice deja şi nu recunoaşte nici parteneriatul civil. Dar un amestec de conservatorism politic şi activism practicat de aliaţi surprinzători din lumea ortodoxă şi cea neo-protestantă i-a mânat pe un număr mare de concetăţeni ai noştri să ceară interzicerea a ceva care nici măcar nu există în legea românească. Acest lucru a adus la lumină nevoia de a lua în considerare anxietăţile populaţiei majoritare, de a cultiva noi aliaţi şi de a extinde coaliţiile care pot sprijini dreptul fundamental de a fi şi de a iubi şi de a trăi cu cei pe care îi alegem. Această discuţie va explora moduri specifice de acţiune socială pentru drepturile minorităţilor sexuale din regiunea noastră.

Legathon
18 martie 2017, ora 10:00, Lente

Legathon-ul e un maraton de luat la puricat cele mai frecvente cauze de drepturile omului care ajung în faţa justiţiei, pentru a accesibiliza informaţiile esenţiale despre ele. O fac experţi în domeniul drepturile omului pentru că ştiu că cetăţeanul are nevoie de o interacţiune mai fină cu sistemul de justiţie. Vino şi tu să-i vezi la lucru şi să interacţionezi cu ei.
În momentul în care ne trezim faţă în faţă cu sistemul de justiţie, ca să putem supravieţui unor proceduri greoaie şi în continuă schimbare, avem nevoie de anumite informaţii de bază, ce depind de motivul pentru care am ajuns acolo: cum îmi construiesc un caz? Cum strâng probele necesare? Unde mă duc?
Există o nevoie tot mai mare, atât la nivelul practicienilor, cât şi a publicului larg de instrumente de educaţie juridică pentru cetăţeni, în special în ceea ce priveşte procedurile de acces la justiţie în contextul noilor coduri.
Proiectul este implementat de Funky Citizens, cu sprijinul Programului Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundaţiei Konrad Adenauer şi îşi propune, într-o primă etapă, să dezvolte, alături de specialişti, instrumente de educaţie juridică în patru domenii: drepturile omului, drept administrativ, drept civil şi penal.

Civil Society Pitch: Invizibilii
18 martie 2017, ora 15:00, Rezidenţa
Scena 9
*Proiect câştigător al premiului Civil Society Pitch 2016
Regizor: Iulia Stoian
Parteneri: Centrul FILIA & Funky Citizens
România deţine cel mai mare număr de persoane neînregistrate din UE, multe dintre acestea provenind din comunităţi marginalizate de romi. Fără acces la educaţie, servicii de sănătate sau locuri de muncă legale, aceste persoane devin invizibile pentru autorităţi. Documentarul urmăreşte aventura birocratică şi emoţională a Ionelei, o mamă de etnie romă care luptă pentru obţinerea documentelor de identitate ale fiicei sale. Proiectul Invizibilii a luat naştere în urma atelierului Civil Society Pitch din 2016, prin colaborarea dintre regizoarea Iulia Stoian şi organizaţiile FILIA şi Funky Citizens. La ediţia 2017, aceştia vor împărtăşi din experienţa lor cu noii participanţi şi vor arăta o parte din materialul filmat.




 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Comunicat de presă


Alte articole

 Normal Autistic Film - Premiul One World Romania, 2017, Comunicat de presă
 Pentru ca nimeni, niciodată - A German Life la One World Romania, 2017, Mihai Brezeanu
 Program de început de weekend la One World Romania 2017, Comunicat de presă
 Ce vedem vineri la One World Romania 2017, Comunicat de presă
 Toţi pionii regelui - When Two Worlds Collide la One World Romania, 2017, Maria Ruxandra Burcescu
 Toate articolele despre Festivalul de Film Documentar One World România, 2017


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer