Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hamlet

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

13 telegrame - Maxine Peake as Hamlet la Festivalul Filmului European, 2016


Dan Costinaş

aprilie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
[Acest text face parte dintr-o serie de non-cronici cinematografice scrise de autori care au acceptat să adopte cîte una dintre peliculele participante la Festivalul Filmului European, 2016. Dacă veţi citi în aceste însemnări nu doar impresii şi confesiuni personale ale unor iubitori de cinema, ci şi recomandări de a veni la film, vă aşteptăm în luna mai 2017 la ediţia a XXI-a, a Festivalului!

Cea de a XXI-a ediţie a Festivalului Filmului European se desfăşoară în Bucureşti (4-11 mai 2017), Iaşi (12-14 mai 2017), Gura Humorului (19-21 mai 2017), Tg Mureş (19-21 mai 2017) şi Timişoara (26-28 mai 2017).]


T1:
Regele a murit. Plec zbuciumat din Wittenberg la Kronborg, să-i plîng la căpătîi. Mut de stupefacţie: cîntul de jelanie s-a prefăcut, năprasnic, în chiot de nuntire. Cine cu cine? mă întrebi. Îndurerata-mi mamă, Regina G. - mireasă, cu neconsolatu-mi unchi, uzurpatorul Rege C. - însurăţel. Ce trivial incest!

T2:
Şi, vai! Duhul Regelui H. - strigoiul osîndit să rătăcească-n noapte, împlătoşat de luptă cap-a-pe, pînă cînd infamul homicid fi-va pe deplin răzbunat. Ceva e putred în Danemarca, cum bine spune M. - devotata-mi santinelă. Cum poate-un frate, zi-i diavol mai curînd, să curme zilele cuiva prin sînge înrudit, să-i fure viaţa, tronul şi femeia juruită la altar?! Făgăduiesc, cinstite Duh, să te răzbun. Pe viaţa mea mă jur, cum zice Creatorul, că-ţi voi întoarce liniştea şi locul între sfinţi. Bunii mei tovarăşi, M. şi H., pe voi mă bizui. Juraţi!

T3:
Guzganul P. - şambelan pe viaţă la toţi regii, capabil l-am văzut să-şi iscodească propriul fiu, pe viteazul meu curtean L. - cumnăţelul, de pot să spun aşa. Al sufletului meu idol, radioasa O. - şi mult iubita mea domniţă, a pactizat cu ei. Mă simt trădat, a cîta oară?! Pe R. şi G. - falşi camarazi, i-au pus să mă spioneze; mă cred lunatic, dar aşa mi-e la-ndemînă să-l dovedesc pe fratricid.

T4:
Cred că ştiu acum chipul de a da la iveală adevărul. Nu poate da greş. Dumnezeu i-a adus la timpul potrivit. E a naibii de grea viaţa de măscărici, dar au întruna privilegiul de a-ntruchipa, plini de sevă, multe vieţi de Regi şi de Regine. Sau morţi. Pe scenă, trecutul se preface în prezent, iar viitorul se întoarce în trecut, ca-ntr-o oglindă strîmbă. Din cale-afară de straşnică idee! Tirada plină de patimă a trupei ambulante va fi ca un sfredel ce-i scormoneşte în găunoşenia sufletului. Sînt numai ochi şi doar urechi.

T5:
Sînt sau nu sînt. Nebun. De fapt la atîta se rezumă întrebarea. Mult prea ades, nemiloasele dureri ne-mping spre hotarul nevăzut dintre raţiune şi demenţă. Dar poate cineva să jure cu mîna pe inimă că nu e nebun? Măcar puţin. Sau să definească normalitatea? Cu vorbe limpezi. Mi-e greu să cred. A fi în stare să dorm liniştit, prefăcîndu-mă că nu ştiu nimic - sau a nu fi slab de înger. A fi în stare de veghe pînă mă răzbun - sau a nu fi capabil de o totală jertfire de sine. Prea multe întrebări.

T6:
Virtuoasa O. În felul meu, chiar o iubesc. Mi-ar fi plăcut s-o simt de partea mea. Ce păcat că a pus temei pe vorbele unor poame rele şi a văzut în mine un biet nebun. În sinea ei se zbuciumă cumplit, e sinceră, deşi mereu îi spun că cinstea nu se-mpacă bine cu frumuseţea. La mănăstire o văd mai degrabă, decît unită cu-n bărbat.

T7:
Capcana de şoareci: Gonzago şi Baptista. Uzurpatorul dă în clocot. Pleacă fiert. Deplorabil criminal! Îi cade rău la lingurică o nevinovată confruntare cu fapta-i monstruoasă. Regina G. e tulburată; prima cumpănă, dar nu mă crede pe de-a-ntregul. Începutul sfîrşitului: îl omor pe şambelanul (era să scriu şobolanul) P.

T8:
Mă pedepsesc trimiţîndu-mă în Englitera, iar şacalii cordiali, R. şi G. adică, primesc poruncă să mă piarză. Dar le-am venit eu de hac mai înainte de a încerca. Ce canalii! Mă întorc la Elsinore.

T9:
Panta rhei, sărmane Y. Din toată splendoarea-ţi şi hazul bufonesc de altcîndva, s-a ales doar colb uscat în deschizăturile din hîrca asta urît mirositoare.

T10:
A murit neprihănită. La trup, că mintea-i deja de-o vreme plecase fără ţintă. Cum altfel, cînd, într-o clipă, Omul iubit îţi ucide Tatăl iubit? Debusolată, fără a avea alături măcar un umăr de nădejde. Nu vom afla vreodată dacă a fost suicid ori simplă întîmplare aducătoare de nenorocire. Am omorît-o eu? Nemiloasă dilemă.

T11:
Morţi. Morţi. Morţi. Cîţi trebuie să mai moară ca să fie prea mulţi?! Cumplită întrebare. Regina G. - mamă, L. - frate de cruce şi fost viitor cumnat, Regele (veros) C. - unchi contra naturii, toţi trei ţepeni şi muţi ca tot atîtea statui. Tată, Majestate, Nobil Duh, te-am răzbunat! De azi-nainte, atît cît ţine veşnicia, odihneşte-te în pace.

T12:
Nici eu nu sînt prea bine; otrava fără leac se mişcă încet, dar sigur. Soarta mi-a hărăzit o moarte demnă. Mulţumesc. O ultimă doleanţă: urcaţi-l pe tronul Danemarcei pe ne-nfricatul F. - nepotul Regelui norveg. Aceasta e salvarea.

T13:
Restul e tăcere.

(Dan Costinaş e scriitor)




 Toate articolele despre Hamlet
 Toate articolele despre Festivalul filmului european, 2016


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Dan Costinaş


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer