Pe Laura Marling o mai auzisem într-un episod din Peaky Blinders, dar acum am adus-o cu mine de pe coloana sonoră a ultimului film văzut ieri. Teströl és lélekröl / Despre trup şi suflet. Sunt greu de impresionat, dar filmul ăsta are ceva remarcabil. Dar s-o luăm cronologic: mi-am început ziua cu Hounds of Love / Tortura şi mă aşteptam ca australianul să mă izbească mai rău. Însă, vorba cinefilului, nu te duce la film cu prejudecăţi, nu ştii de unde va curge sângele. De curs, curge în amândouă, hai să le luăm pe rând.
Hounds of Love / Tortura, film australian din competiţie. Inspirat de un caz real, petrecut în 1987. O regie demnă de laudă şi, sper, de un premiu. Deşi previzibil aproape de la un capăt la altul, filmul e atât de precis construit că reuşeşte să te ţină şi să te uimească. Personajele: un cuplu care răpeşte tinere (da, le torturează înainte de a le omorî după exact o săptămînă) şi actuala lor victimă. Ziceam că filmul n-a fost aşa hard cum m-am temut pentru că are câteva mari plusuri: imaginea care trece de la stop-cadre şi ralenti-uri poetice la brutalitate fizică şi psihică, sunetul montat magistral (ca să vă faceţi o idee, imaginaţi-vă ceva de genul unei succesiuni de: scârţiit ascuţit, ţipăt prelung din toţi rărunchii şi apoi minunata baladă a celor de la Moody Blues, Nights in white satin, icnete şi lovituri ce provoacă moarte urmate de Lady D'Arbanville, a lui Cat Stevens) şi un echilibru psihologic neaşteptat de bine realizat între călăi şi victimă. Fata care joacă rolul victimei (Ashleigh Cummings) a luat la Veneţia premiul pentru debut. Pe bună dreptate.
Îmi place să descopăr felul în care uneori filmele pe care aleg să le văd curg cumva unele din altele. Bunăoară, în filmul iranian văzut marţi, Immortality / Javdanegi / Nemurire, era o dihotomie între real şi imaginar, între simţurile concrete şi lucrurile care există doar în mintea noastră: Când te văd, mă simt nemuritor. Când te ating, mă simt nemuritor. Când mi te imaginez, mă simt nemuritor. Nu ştiu dacă regizoarea filmului maghiar Teströl és lélekröl / Despre trup şi suflet, Enyedi Ildikó, l-a văzut pe cel iranian, dar mintea mea le-a cam legat.
Dacă în Hounds of Love / Tortura, titlul (varianta românească a traducerii) te lasă să bănuieşti ce urmează să vezi, la filmul maghiar titlul e înşelător. În afară de tematica sugerată prin cele două cuvinte, nici măcar nu visezi ce te aşteaptă. Filmul se deschide frumos, cu o imagine de basm, o pădure în care vedem un cerb şi o căprioară. Brusc, regizoarea ne plezneşte cu imaginea unor vaci sacrificate într-un abator. El este directorul comercial al abatorului, ea este nou-angajată ca responsabilă cu verificarea calităţii cărnii. El cu un handicap fizic la un braţ, ea excesiv de timidă. Doi singuratici ai lumii moderne în care trăim însinguraţi chiar şi atunci când nu suntem singuri. El destul de volubil şi relativ jovial, ea, vom descoperi mai târziu, incapabilă de orice contact fizic. Basmul din imaginile cu cerbul şi căprioara se clarifică şi ele, cei doi se transformă noaptea în cerb şi căprioară. Nu de-adevăratea, ci în vis. Dacă ar fi să folosesc cuvinte pretenţioase, aş spune că, la o privire superficială, în filmul premiat în 2017 cu Ursul de Aur la Berlin erosul nu poate căpăta materialitate decât in realitatea imaginată în vis, şi că, spre deosebire de suflet, trupului îi sunt rezervate damnarea şi thanatosul. Dar e mai simplu de-atât: Teströl és lélekröl / Despre trup şi suflet nu este o dramă întunecată, ci una despre imposibilitatea apropierii între oameni. Face parte din categoria filmelor pe care le percepi somatic. Te uiţi (dacă nu cumva întorci capul) la scena în care sângele curge şuvoaie, iar în secunda următoare îţi modifici ritmul respiraţiei în vreme ce pe ecran imaginea s-a schimbat şi trupurile celor doi se contopesc într-un act de dragoste fizică. Ambele ipostaze sunt inconfortabile, şi de fapt cred că aici e măiestria filmului: nu postulează că sufletul ar fi imaculat, iar corporalitatea opusul. Suntem de fapt un amestec subtil şi complex din amândouă.
Descarcă broşura TIFF 2017 aici..