Aplauze / iunie 2017
Comedia Soldatul de ciocolată, montată de Andrei Şerban la Teatrul Odeon, este o adaptare după piesa clasică Armele şi omul (1894) a lui George Bernard Shaw, actuală prin tematică şi astăzi. Acţiunea se petrece în casa familiei Petkoff, în timpul războiului sârbo-bulgar din 1885, cu implicaţii în plan politic dar şi personal. Protagonista, Raina Petkoff (Nicoleta Lefter) este logodită cu unul dintre eroii bătăliei de la Slivnitza, Sergius Saranoff (Cătălin Babliuc), pe care îl aşteptă să se întoarcă cu toate onorurile cuvenite. În aceeaşi noapte, în care vestea despre victoria bulgarilor umple de entuziasm casa Petkoff, în iatacul tinere fete se strecoară, urcând pe burlan, un mercenar elveţian înrolat în armata sârbă. Căpitanul Bluntschli (Gabriel Pintilei), căci despre el este vorba, este elementul catalizator al conflictului. Exponent al unei naţiuni cunoscute în istorie pentru neutralitatea sa, el va pune în faţa celorlalţi o oglindă, care îi arată aşa cum sunt (prefăcuţi, vanitoşi, ipocriţi), şi în care se reflectă totodată întreaga Europă, măcinată de inutile lupte pentru putere. De altfel, el se distinge ca element progresist şi prin uniforma sa, ce se aseamănă cu cea a unui soldat din zilele noastre, spre deosebire de vestimentaţia de secol XIX purtată de ceilalţi bărbaţi.

Urmărit de ruşi, aliaţi ai sârbilor, fugarul este ascuns de Raina, care îl primeşte mai întâi din teamă, fiind ameninţată cu arma, iar apoi de bunăvoie, descoperind că în loc de muniţii, acesta poartă cu el ciocolată. "Soldatul de ciocolată" îi schimbă fetei complet optica asupra războiului. Idealismului ei romantic, visând la eroi şi la "cai verzi pe pereţi" (tapetul este sugestiv în acest sens), el îi opune pragmatismul omului care a cunoscut pe viu războiul, şi are curajul de a recunoaşte cu nonşalanţă că după mai mult de două zile devine "speriat ca un şoricel". Tot el demistifică complet imaginea logodnicului Sergius, considerându-l "de la distanţă cel mai necalificat" dintre soldaţi, fiindcă a trimis cavaleria contra artileriei inamice, victoria bulgarilor putând fi pusă doar pe seama greşelii sârbilor, care s-au trezit în război fără gloanţe.

 

Bluntschli, excelent interpretat de Gabriel Pintilei, este de o relaxare şi o naturaleţe total atipice pentru casa Petkoff, unde doamna Ecaterina Petkoff (Antoaneta Zaharia) obişnuieşte să ţină discursuri bombastice despre dragostea de neam, inoculându-i şi Rainei zelul patriotard. Cocoţată pe un taburet, aceasta din urmă se crede Ernani, lăudând emfatic buna educaţie a familiei sale, care merge în fiecare an la opera din Bucureşti (când nu se anulează spectacolele), are singura bibliotecă din ţară şi "se spală aproape zilnic pe mâini". Nici logodnicul ei nu se lasă mai prejos. Întors din luptă, o întâmpină pe Raina cu apelative precum "sfânta mea" şi "prinţesa mea" şi o copleşeşte cu declaraţii de dragoste pompoase: "Tu eşti inspiraţia mea. Am luptat în război ca un cavaler în turnir sub ochii iubitei sale."

Regizorul Andrei Şerban valorifică inteligent şi creativ experienţa numeroaselor spectacole de operă pe care le-a pus în scenă, accentuând comicul personajelor printr-o atitudine şi vorbire afectată, proprie cântăreţilor de operă. Această impresie este dublată de coloana sonoră, ce cuprinde mai multe fragmente din Ernani de Verdi.

Cu excepţia soldatului elveţian, toate celelalte caracterele sunt construite pe binecunoscuta inadvertenţă dintre aparenţă şi esenţă, de la slujitori şi până la stăpâni. Luka (Ana Bianca Popescu), slujitoarea casei, are gesturi de divă, iar tonul vocii îi este la fel de preţios precum cel al stăpânilor, ea aspirând în taină la o poziţie socială superioară, şi chiar la dragostea lui Sergius. Nikola (Marius Damian), celălalt slujitor, este tipologia omului slugarnic, oportunist, care la rândul său visează să ajungă proprietarul unui magazin de lenjerie intimă, la Sofia, Nikola's Boutique, trimitere evidentă la cunoscutul brand Victoria's Secret. În aceeaşi zonă de ipocrizie se învârt şi stăpânii. Domnul Pavel Petkov (Gelu Niţu) este un molâu, lipsit de autoritate, care numai stofă de ofiţer nu are, preferând ca soţia sa, femeie voluntară, să dea ordine subordonaţilor. Urmărindu-şi interesul, el acceptă o căsătorie între fiica sa şi Sergius, doar datorită averii acestuia. Altminteri, nu are o părere bună despre el, refuzând să îl ajute să avanseze în grad. Sergius este şi el un simplu fanfaron. Pozează în faţa logodnicei lui în exemplu de vitejie şi curaj, dar îşi recunoaşte mai apoi inaptitudinea pentru arme, vrând să abandoneze cariera militară. Iubirea lui pentru Raina, exprimată cu patetism, este pură prefăcătorie, pentru că o înşală cu Luka. La rândul ei, Raina nu îl iubeşte pe Sergius, aşa cum încearcă să se autosugestioneze, ci este încercată de sentimente tandre pentru Bluntschli, soldatul ei "de ciocolată", pe care îl salvează, îmbrăcându-l în halatul cel vechi al tatălui ei, nu înainte de a-i fi strecurat în buzunar o fotografie a sa, cu o mică dedicaţie. Cei doi se vor revedea, când războiul fiind sfârşit, elveţianul se întoarce pentru a înapoia halatul. În acest moment, datorită numeroaselor încurcături, măştile cad, fiecare personaj fiind nevoit să îşi accepte adevărata faţă, ceea ce până la urmă este spre binele tuturor. Sergius este nevoit să admită că are o idilă cu Luka, cerând-o până la urmă de soţie, iar Raina îşi recunoaşte dragostea pentru elveţian, care se dovedeşte a fi mult mai bogat decât Sergius, spre exaltarea viitorilor socri, care renunţă la pretenţia de a avea un ginere din ţara lor.

Dincolo de veselia, dinamismul şi umorul de calitate, spectacolul critică xenofobia, ipocrizia, prefăcătoria, patriotismul de faţadă, naţionalismul exagerat, dar mai ales războiul, adus în derizoriu prin imaginea soldăţelului de ciocolată, dăruit în final de Bluntschli Rainei şi totodată prin imaginea comico-fiorosului ofiţer rus, care apare şi dispare succesiv din scenă.

Regizorul Andrei Şerban a ales o distribuţie compusă din actori foarte de talentaţi şi a orchestrat întreaga desfăşurare de forţe pentru a obţine un spectacol cu mare priză la public, răsplătit cu numeroase aplauze.

Regia: Andrei Şerban
Traducerea şi adaptarea: Dana Dima
Scenografia: Anka Lupeş
Coloana sonoră: fragmente din opera Ernani de Verdi
În distribuţie: Nicoleta Lefter / Sabrina Iaşchievici, Antoaneta Zaharia, Alina Berzunţeanu / Ana Bianca Popescu, Alexandru Papadopol / Gabriel Pintilei, Marius Damian / Cezar Antal, Gelu Niţu/ Constantin Cojocaru, Conrad Merricofer/ Cătălin Babliuc, Dimitrii Bogomaz

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus