Întâlnire cu poezia dansului - Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici

Intru în Sala Mare a Operei Comice pentru Copii şi pătrund într-un vis fermecat, într-o lume fantastică, într-o poveste plină de poezie, de magie, de romantism. Unde sunt? Mă aflu la noua premieră de la Sala Mare a Operei Comice pentru Copii, spectacolul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici (21 aprilie 2018). Iubesc baletul, dansul, această artă elegantă care dezvăluie prin mişcare frumuseţea corpului uman, a sentimentelor, care te face să simţi visceral zborul, înlănţuirea organică între cele mai importante simţuri, auzul şi vederea. Muzica urmăreşte mişcările, mişcările urmăresc sunetele, personajele îşi dezlănţuie dorurile, patimile, energia lor se desprinde din corpuri uneori cu delicateţe, alteori cu umor, ajunge în sală şi uneşte inimile spectatorilor. O astfel de senzaţie deplină se poate trăi şi la spectacolul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, în care coregrafa Corina Dumitrescu s-a întrecut pe sine.

Cu o experienţă extraordinară în lumea dansului, Corina Dumitrescu, în calitate de coregraf, pune în spectacolele sale suflet şi dragoste şi asta se vede în Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici şi datorită faptului că este primul titlu în care a debutat ca prim-balerină. S-a întâmplat la Opera Naţională Bucureşti, în producţia din 1986, premiera mondială a baletului compus de maestrul Cornel Trăilescu, în coregrafia Doinei Andronache. Astăzi, ea revine pe scenă în acest balet cu spiritul şi, mai mult ca sigur, cu sentimentele care o leagă de această muzică. Specializată în dans academic, Corina Dumitrescu abordează în spectacol stilul neoclasic, spre deosebire de înclinaţia către dans contemporan din creaţii precedente ca Jack şi vrejul de fasole sau Fetiţa cu chibrituri. Redescoperim în spectacol graţia şi eleganţa mişcărilor baletului, într-o formă stilizată, simplificată, dar nu superficială; elementele clasice de pantomimă, realizate cu acurateţe de către interpreţi pentru a fi pe înţelesul tuturor şi descoperim umorul subtil, spus prin mişcare din partitura miniştrilor sau din cea a piticilor. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici este o poveste cunoscută, dar acum o recitim prin dans, ceea ce-i sporeşte farmecul şi frumuseţea. Tocmai despre frumuseţe este vorba. Mesajul baletului este unul preţios pentru educaţia copiilor noştri: nu trebuie să ne lăsăm niciodată păcăliţi de aparenţe, frumuseţea sufletului este mai presus de cea fizică, iar invidia şi răutatea nu fac decât să ne consume şi să ne urâţească.

Poezia din spectacolul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici nu s-ar fi putut recita fără muzica extraordinară a compozitorului Cornel Trăilescu şi scenografia artiştilor Vladimir Turturica (decoruri) şi Andreia Martinescu (costume). Pornind de la ideea că muzica de balet pentru copii trebuie să conţină melodii uşor de reţinut şi ritmuri antrenante, maestrul Cornel Trăilescu a compus Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici având în minte constant impactul pe care aceasta trebuie să-l aibă asupra celor mici. Nu s-a ferit să folosească leitmotive, să descrie muzical personajele, să se concentreze asupra personalităţii şi a acţiunilor lor şi să folosească cât mai multe instrumente muzicale posibil pentru a reda toate acestea. A rezultat o lucrare simfonică, cu armonii complexe, care umple sala fără a lăsa impresia că lipseşte ceva. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici este o suită amplă, cu o desfăşurare logică şi care, numai ascultând-o, creează imaginile care spun povestea. "Muzica sa subliniază povestea, o urmăreşte pas cu pas şi de cele mai multe ori nu trebuie decât să asculţi ca să ştii ce se întâmplă", spune Corina Dumitrescu despre acest balet.

Lumea fantastică din spectacolul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, un fantastic altfel, diafan, liber este rezultatul colaborării dintre scenografii Vladimir Turturica şi Andreia Martinescu. Vladimir Turturica a creat un decor... aerian, în sensul că elementele lui sunt suspendate, lăsând scena aproape goală, pentru a pune în evidenţă interpretarea balerinilor şi scenele de ansamblu. Această idee, completată de proiecţiile de atmosferă este, contrar aşteptărilor, plină de spectaculozitate. Publicul vede un spaţiu mare, în care totul pluteşte, în care sălile palatului par uriaşe, iar desişul pădurii pare nesfârşit. Astfel, scena capătă proporţii ireale, iar personajele capturează ochiul. Costumele Andreiei Martinescu, inspirate de elemente din natură în ceea ce priveşte culoarea, dar şi croiala sporesc farmecul acestui tărâm fantastic plin de spirite, de păsări multicolore şi de pitici. Întregul spectacol foloseşte simboluri descifrabile, clare şi potrivite, unul dintre acestea fiind prezenţa oglinzilor magice, în scena în care miniştrii formează ei înşişi oglinda în care se priveşte Regina şi în scena finală, când aceasta este înfrântă de oglinzile care îi arată urâţenia sufletului ei hain.

Metafore, simboluri, forme simple şi pline de conţinut, toate acestea alcătuiesc poezia şi vraja din spectacolul Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici de la Opera Comică pentru Copii. Poezia dansului, vraja muzicii, formele şi simbolurile scenografiei fac din Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici o experienţă care se adresează nu numai copiilor, care îşi dezvoltă privind spectacolul fantezia şi descoperă o modalitate fascinantă de expresie artistică, ci şi adulţilor iubitori de balet, care pot desprinde din el idei noi şi un fel diferit şi incitant de a privi lumea poveştilor.