Un Oliver Twist care nu ţine

Ideea ecranizării romanului lui Charles Dickens, Oliver Twist, i-a venit, spune Roman Polanski, de la soţia sa, actriţa Emmanuelle Séigner. După ce realizase Pianistul, cineastul cocheta cu ideea unui film pentru copii, deoarece propriile sale odrasle vroiau să ştie ce munceşte, dar nici un film din cele făcute nu era pentru ele. Ideea cu Oliver Twist a devenit cu atît mai tentantă cu cît nu se operase de aproape 40 de ani o ecranizare (de la Oliver-ul lui Carol Reed).

Poate că, făcînd acest film, Roman Polanski l-a făcut numai pentru copiii săi sau pentru copilul din el, pentru că nu prea cred că cei înnebuniţi, azi, după Harry Potter şi Lord of the rings mai au vreo şansă de a face o bruscă şi răvăşitoare pasiune pentru copilul din perioada victoriană, care încearcă să-şi facă loc într-o lume ostilă. Cu atît mai mult cu cît, deşi eliminate părţile care n-aveau legătură cu povestea principală, tratarea materialului e una eminamente clasică.

Echipa de actori, peste care tronează Ben Kingsley în rolul lui Fagin, patronul şi ocrotitorul micilor hoţi, se achită corect de treabă. Imaginea lui Pawel Edelman (care a lucrat cu Polanski şi la Pianistul) e foarte frumoasă - sumbră şi cenuşie atunci cînd mediul e neprietenos, luminoasă cînd posibilităţile se deschid; cu clarobscururi, umbre etc. Scenografia e profesionistă şi ea, şi are patina epocii, cu tot noroiul de rigoare. Şi, totuşi, cît de plictisitor e totul, cît de adormitoare e povestea spusă la piciorul literei! Mai corect ar fi să spunem că filmul se adresează într-adevăr copiilor, şi anume atunci cînd aceştia nu reuşesc să doarmă.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.