O nouă Furtuna în stilul deja cunoscut (dar departe de a se fi clasicizat) al Adei Milea, care își întrerupe seria de premiere de la Naționalul clujean pentru a deschide stagiunea 2021-2022 de la Bulandra cu o montare-adaptare tonică, zglobie, multicoloră și entuziastă a faimosului text shakespearian.
Silvana Negruțiu e Miranda și TrinCOOLa, Lucian Iftime e Prospero, Stephano și Regele, Cătălin Babliuc e Caliban, Antonio și Ferdinand, Anca Sigartău (ce revenire!) și Maria Veronica Vârlan sunt Ariel (și producătoare de sunete, care mai a cappella, care mai distorsionate, pe bază de voci și felurite instrumente - versiuni muzicale electronice: Alin Teglaș).
În alte roluri, zeci de cabluri, multiple microfoane colorate, amplasate la diferite înălțimi, camere video puse ici-colo, proiectând live imagini pe cortina descrisă în primul paragraf, proiecții video îmbăind cortina și scena (scenografie & video & lumini: Andu Dumitrescu).
Actorii își schimbă costumele cel mai adesea la vedere, actorii își dau indicații de regie la vedere & auz, actorii sar din microfon în microfon, cântându-și replicile pe tonuri, intonații, gesticulații felurite, actorii joacă, se joacă, se joacă de-a joaca. Insula e de sunete, scena e de jocuri. Motivele mari, personajele principale ale Furtunii sunt acolo, le regăsim, le privim, le auzim, și tocmai pentru că le știm, le căutăm, le aflăm, Ada Milea ne invităm să facem un pas mai departe, să ne jucăm cu ele, de-a ele, să ne transformăm, la rându-ne, în mici & temporari Prospero, montând, în propriile noastre imaginații, ce știm despre Prospero, Miranda, Caliban, Ferdinand, Ariel și ceilalți cu ce vedem, cu ce auzim pe scenă.
Nu căutați substanța filozofică ori aluzia tragică în proaspăta montare de la Bulandra. Cel puțin nu în forma cu care ne-au obișnuit montările de până acum ale Furtunii. Pe lângă ludic, Milea privilegiază relativismul granițelor dintre vis și realitate, dintre închipuire și întâmplare, ba chiar dintre sentiment și absența sa. Până la urmă, Miranda îl iubește pe Ferdinand sau Miranda e influențată / manipulată de Ariel să îl iubească pe Ferdinand? Cât e sentiment genuin și cât e sentiment indus? Și cât contează, de fapt, împărțirea asta?
Spectacolele de la Cluj al Adei Milea aproape că umplu Sala Mare a Naționalului (928 de locuri). La Bulandra, în condiții pandemice, sala Toma Caragiu (aproximativ 200 de locuri) nu s-a umplut nici pe jumătate. A fost însă abia avanpremiera, e rost de creștere a interesului și notorietății.
E rost de joacă și bucurie, de postmodernă citire a miturilor dramaturgiei, de luare în (ne)serios pentru a căuta un alt / nou / nebătătorit drum spre serios. Odată cu eliberarea / plecarea (Ar)ielelor, cântecele tac, magia dispare. Asta vrem?